ICCJ. Decizia nr. 420/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 420/2006
Dosar nr. 3159/2005
nr. 13017/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă, reclamantul C.O. a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei - Direcţia Instanţelor Militare, să întocmească şi să trimită secţiei pensii militare din Ministerul Apărării Naţionale, o nouă bază de calcul a venitului net care, cu începere de la 1 noiembrie 1999, să includă solda gradului de colonel şi vechimea în muncă, de 35%, pe care reclamantul o avea la data trecerii în rezervă, respectiv la data de 15 aprilie 1981.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost pensionat la data de 15 aprilie 1981, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 214/1977 care, la art. 11, prevede că stabilirea pensiei se face pe baza venitului realizat din cumulul soldelor de funcţie şi grad, plus sporul de vechime în muncă, aceeaşi reglementare fiind preluată de art. 21 din Legea nr. 164/2001.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 92/1992 şi Legii nr. 50/1996, reclamantul susţine că a optat, începând cu data de 1 noiembrie 1999, pentru pensia de magistrat, întrucât îndeplinise funcţia de magistrat militar. Reclamantul a invocat prevederile pct. 11 alin. (1) şi (2) din Anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 şi ale art. 36 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 177/2002, susţinând că în venitul luat în calcul la stabilirea pensiei nu se regăseşte solda corespunzătoare gradului de colonel şi sporul de vechime de 35%, de care beneficia la data pensionării, astfel că, începând cu data de 1 noiembrie 1999, este prejudiciat cu diferenţa dintre pensia real cuvenită şi cea efectiv acordată.
Prin sentinţa nr. 3347 din 13 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Justiţiei şi a respins acţiunea reclamantului C.O., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, arătând că tribunalul a dat o interpretare greşită obiectului acţiunii sale. În acest sens, recurentul-reclamant susţine că nu a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, întrucât acest minister foloseşte pentru calculul pensiei, baza de calcul comunicată de Ministerul Justiţiei - Direcţia Instanţelor Militare. Pe fondul cauzei, reclamantul a reiterat, în principal, argumentele cuprinse în acţiunea introductivă.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului, arătând, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut, întemeiat, că salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite personalului militar şi civil se asigură, în conformitate cu art. 30 alin. (2) din Legea nr. 54/1993, de Ministerul Apărării Naţionale şi că Direcţia Instanţelor Militare este doar o structură aflată în coordonarea profesională a Ministerului Justiţiei, precum şi că deciziile privind stabilirea pensiei reclamantului, au fost emise de secţia pensii militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Prin Decizia nr. 1051 din 10 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de C.O., a casat sentinţa atacată şi a reţinut cauza, spre soluţionare, în primă instanţă, reţinând că, în raport cu calitatea intimatului Ministerul Justiţiei, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel.
Prin precizarea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 24 februarie 2005, reclamantul C.O. a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Apărării Naţionale, cerere admisă de instanţă.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Apărării Naţionale a invocat:
- excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, susţinând că litigiul este unul de asigurări sociale, astfel că tribunalul este instanţa competentă;
- excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată a Ministerului Apărării Naţionale, susţinând că această cerere a fost formulată ulterior primei zile de înfăţişare, deci cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 132 alin. (1) C. proc. civ.;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Apărării Naţionale, susţinând că reclamantul nu a formulat o pretenţie concretă faţă de minister şi motivat de faptul că ministerul procedează la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, pe baza datelor comunicate de unitatea militară la care a fost încadrat petentul, respectiv Direcţia Instanţelor Militare.
Prin sentinţa civilă nr. 1261 din 28 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Apărării Naţionale, a admis acţiunea reclamantului C.O. şi a obligat-o pe pârâta Direcţia Instanţelor Militare să întocmească şi să trimită secţiei de pensii militare, o nouă bază de calcul a pensiei de magistrat, cu includerea în venitul net lunar, a soldei corespunzătoare gradului de colonel şi a sporului de vechime în muncă, de 35%, începând cu data de 1 ianuarie 2000.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
- competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti a fost stabilită irevocabil prin Decizia nr. 1051 din 10 decembrie 2004, astfel că este neîntemeiată excepţia invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale;
- dispoziţiile imperative ale art. 132 alin. (1) C. proc. civ., nu au fost nesocotite de către reclamant, cererea de introducere în cauză a Ministerului Apărării Naţionale fiind depusă înaintea primei zile de înfăţişare la instanţa competentă, respectiv curtea de apel, astfel că este neîntemeiată, excepţia invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale;
- este neîntemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Apărării Naţionale, întrucât pensia de serviciu a reclamantului este stabilită de secţia pensii militare din cadrul ministerului.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că acţiunea este întemeiată, întrucât, potrivit art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 214/1977, preluat în cuprinsul art. 21 din Legea nr. 164/2001, la stabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu se ia în considerare şi solda gradului pe care îl avea militarul la data pensionării, iar, în raport cu pct. 11 din Anexa nr. 7 la Legea nr. 138/1999 şi cu faptul că sporul de vechime în muncă nu are corespondent în legislaţia aplicabilă puterii judecătoreşti, la calculul pensiei se ia în considerare şi sporul de vechime, de 35%, de care beneficia reclamantul, la data ieşirii la pensie.
Împotriva sentinţei civile nr. 1261 din 28 iunie 2005 a declarat recurs, Ministerul Apărării Naţionale, pentru secţia pensii militare şi Direcţia Instanţelor Militare, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 1, 3 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa competentă, apreciată ca fiind Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal.
Printr-un prin motiv de recurs s-a susţinut de către recurentul-pârât că instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, fiind încălcate prevederile imperative ale art. 24 C. proc. civ., întrucât unul dintre magistraţii care au soluţionat recursul împotriva sentinţei iniţiale a Tribunalului Bucureşti, a făcut parte şi din completul care a soluţionat fondul cauzei, după casarea cu reţinere. Deşi s-au invocat prevederile art. 24 C. proc. civ., instanţa a apreciat că nu subzistă nici un motiv de abţinere, deoarece instanţa de recurs nu a antamat chestiuni legate de fondul cauzei.
Printr-un al doilea motiv de recurs se susţine că în raport cu cererea introductivă a intimatului-reclamant, litigiul este supus jurisdicţiei asigurărilor sociale, având în vedere prevederile Legii nr. 19/2001 şi ale Legii nr. 164/2004, privind pensiile militare de stat, astfel că în mod greşit, instanţa ce a pronunţat hotărârea recurată, a respins excepţia de necompetenţă invocată, cu atât mai mult, cu cât autoritatea de lucru judecat reţinută nu subzistă, deoarece recurentul nu a avut calitate procesuală pasivă în dosarul de recurs.
În fine, s-a mai arătat că nici pe fondul cauzei, soluţia pronunţată nu este corectă, întrucât reclamantul a avut posibilitatea legală de a opta între cele două tipuri de pensie, cea militară de stat şi cea de serviciu, ca magistrat, nefiind, însă, posibilă cumularea elementelor avantajoase din cadrul celor două categorii, aşa cum practic a stabilit instanţa, pronunţând o hotărâre, cu greşita aplicare a legii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport cu prevederile legale incidente, Înalta Curte reţine că recursul de faţă este fondat şi urmează a fi admis, în limitele şi pentru consideraţiunile în continuare expuse.
Înalta Curte apreciază întemeiată, critica recurentului, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cu care judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu poate lua parte la judecata aceleiaşi cauze în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
Rezultă din actele dosarului, că judecătorul care a prezidat completul de judecată ce a soluţionat, pe excepţie, recursul formulat de C.O. împotriva sentinţei nr. 3347/2004 a Tribunalului Bucureşti, a pronunţat ulterior hotărârea ce face obiectul recursului de faţă, soluţionând cererea reclamantului-intimat, pe fond, după casarea cu reţinere.
Independent de împrejurarea, necontestată de altfel, că recursul a fost soluţionat numai în urma analizării unei excepţii vizând competenţa materială, Înalta Curte apreciază că, întrucât dispoziţiile imperative ale art. 24 C. proc. civ., nu fac o asemenea distincţie, se impunea abţinerea respectivului judecător de la soluţionarea în fond după casare, a cauzei.
Înalta Curte apreciază că este întemeiat şi cel de al doilea motiv de recurs invocat, întrucât, în raport cu obiectul cererii reclamantului-intimat, litigiul de faţă are natura celor supuse jurisdicţiei asigurărilor sociale, conform Legii nr. 19/2001, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Potrivit Legii nr. 19/2001, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale.
În fine, în cauza de faţă fiind evidentă natura cererilor reclamantului-intimat, în sensul recalculării pensiei, pe baza elementelor susţinute, nu este incident refuzul nejustificat al autorităţilor competente, în sensul Legii nr. 554/2004, fiind, astfel, irelevantă şi calitatea părţilor pârâte, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru cele sus arătate, conform art. 312, cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul de faţă va fi admis, se va casa hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, instanţei competente, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă. Cu ocazia rejudecării, vor fi analizate de către instanţa competentă, şi celelalte apărări ale părţilor, vizând cadrul procesual, precum şi fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale, pentru secţia pensii militare şi Direcţia Instanţelor Militare, împotriva sentinţei civile nr. 1261 din 28 iunie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare în fond, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 422/2006. Contencios. Anulare parţială la... → |
|---|
