ICCJ. Decizia nr. 431/2006. Contencios. Anulare act administrativ ( funcţionar public). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 431/2006
Dosar nr. 2329/2005
nr. 9698/1/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 ianuarie 2005 şi precizată prin cererea depusă la 16 mai 2005, reclamantul P.F. a solicitat anularea Protocolului nr. 615639/104/2003, încheiat între Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională de Control şi pe cale de consecinţă, anularea deciziei nr. 48 din 20 octombrie 2004, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt şi recunoaşterea dreptului său de angajat pe perioadă nedeterminată în funcţia de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secţia Olt.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că actele administrative contestate sunt nelegale, pentru că a fost modificat raportul său de serviciu, prin trecerea din funcţia de comisar superior, clasa I, în cadrul Gărzii Financiare, secţia Olt, în funcţia de consilier superior, clasa I, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, fără a se solicita acordul său, conform art. 41 alin. (1) C. muncii şi art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, şi fără a se face dovada selecţiei personalului preluat prin transfer.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt a depus întâmpinare, la data de 3 martie 2005 şi a invocat excepţia tardivităţii cererii de anulare a deciziei nr. 48 din 20 ianuarie 2004, motivând că reclamantul nu a respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 210 din 19 mai 2005, prin care a respins acţiunea, ca tardiv formulată, reţinând că reclamantul a luat cunoştinţă de cele două acte contestate, la data de 23 ianuarie 2004 şi acţiunea a fost introdusă peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Instanţa de fond a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, referitoare la termenul de 1 an, pentru că nu au fost dovedite situaţiile deosebite avute în vedere de legiuitor şi nici dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, care au prevăzut un termen de prescripţie mai scurt pentru promovarea acţiunii în justiţie.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a constatat greşit tardivitatea acţiunii de anulare a Protocolului nr. 615639/104/2003, fără a avea în vedere că acest act nu i-a fost comunicat decât la data de 19 aprilie 2005, ceea ce dovedeşte că acţiunea înregistrată la 24 ianuarie 2005, a fost formulată în termen legal, conform art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, recurentul a arătat că acest protocol este un act administrativ cu caracter normativ care, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, poate fi atacat oricând.
Prin întâmpinare, intimata Cancelaria Primului Ministru a arătat că Autoritatea Naţională de Control a fost desfiinţată în conformitate cu prevederile OUG nr. 49/2005 şi a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepţia de tardivitate a acţiunii a fost corect admisă de instanţa de fond şi criticile aduse în recurs, acestei soluţii, sunt neîntemeiate.
În motivarea cererii de chemare în judecată, recurentul-reclamant a arătat că Decizia nr. 48 din 20 ianuarie 2004 i-a fost comunicată la data de 23 ianuarie 2004 şi în atare situaţie, acţiunea în anulare înregistrată la 20 ianuarie 2005, a fost tardiv formulată, cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Tardivitatea acţiunii a fost corect constatată şi în privinţa cererii de anulare a Protocolului nr. 615639/104/2003, act de care recurentul a luat cunoştinţă cel mai târziu prin adresa nr. 211255 din 1 martie 2004, prin care Autoritatea Naţională de Control - Garda Financiară i-a comunicat răspunsul la reclamaţia administrativă din 24 februarie 2004.
Recurentul a susţinut neîntemeiat că acest protocol nu i-a fost comunicat decât la data de 19 aprilie 2005, dat fiind că în cererea de anulare nu a invocat existenţa refuzului de comunicare a actului şi prin petiţiile adresate în cadrul procedurii administrative prealabile nu a solicitat să i se comunice actul respectiv sau revocarea acestuia de către autorităţile publice emitente.
Apărarea din recurs, privind respectarea termenului de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi care se calculează de la data emiterii actului, nu poate fi primită, întrucât actele contestate au fost emise la 20 ianuarie 2004 şi, respectiv, la 22 ianuarie 2004, astfel încât acţiunea înregistrată la 25 ianuarie 2005 a fost tardiv formulată. Pe de altă parte, se constată că recurentul nu a dovedit, conform acestei reglementări, existenţa unor motive temeinice, în considerarea cărora să fie admisibilă depăşirea termenului de 6 luni pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ.
Apărarea invocată în recurs, în baza art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, este, de asemenea, neîntemeiată, pentru că Protocolul nr. 615639/104/2003 cuprinde listele cu personalul Gărzii Financiare preluat, prin transfer, în interesul serviciului de la Ministerul Finanţelor Publice şi este un act administrativ cu caracter individual, care poate fi contestat de persoana interesată, în termenele prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi text de lege. Prin urmare, acest act nu cuprinde dispoziţii cu caracter general şi nu este supus regimului juridic prevăzut pentru actele administrative normative.
În consecinţă, tardivitatea acţiunii a fost corect constatată de instanţa de fond şi nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate în acest sens, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
Faţă de soluţia dată recursului, nu se mai impune examinarea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a Cancelariei Primului Ministru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.F. împotriva sentinţei civile nr. 210 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 432/2006. Contencios → |
|---|
