ICCJ. Decizia nr. 4322/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 15 iulie 2005, reclamantul M.G. a solicitat anularea dispoziției nr. S/1258 din 17 mai 2005, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție Județean Timiș, anularea deciziei emise de ministrul administrației și internelor privind respingerea contestației formulate în procedura administrativă prealabilă, reintegrarea în funcție, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale începând cu data de 17 mai 2005, până la reintegrarea efectivă în funcție.
în motivarea acțiunii s-a arătat că măsura eliberării din funcție nu are temei legal, nu au fost arătate motivele luării măsurii; că a contestat măsurile luate de Corpul de control al ministrului în ședința organizată la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Timiș, în prezența persoanelor care au efectuat inspecția; că în anii anteriori a primit calificativul "foarte bun" și în anul 2004 a fost avansat de la comisar, la comisar-șef.
Prin sentința civilă nr. 35/2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă, astfel cum a fost formulată.
Instanța a reținut că Legea nr. 360/2002 nu reglementează posibilitatea eliberării din funcție, astfel că măsura luată față de reclamant este cea de destituire din poliție, prevăzută de art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002, modificată; că dispozițiile art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002 nu prevăd eliberarea din funcție, iar măsura dispusă este o sancțiune disciplinară, reclamantul fiind eliberat definitiv din funcția de conducere; că în cazul sancțiunii disciplinare se impunea efectuarea cercetării prealabile conform art. 59 din Legea nr. 360/2002, iar pârâții nu au respectat această procedură; că eliberarea din funcție ca măsură cu caracter definitiv, nelimitată la termenul de 3 luni prevăzut de art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, nu se putea lua nici în temeiul Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 300/2004.
împotriva acestei sentințe au formulat recursuri în termen, pârâții.
în motivarea recursurilor s-a arătat în esență că măsura eliberării din funcția de conducere nu este o măsură disciplinară, ci o măsură managerială luată conform art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002 și art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, ca urmare a deficiențelor din activitatea reclamantului constatate la controlul tematic efectuat de Corpul de control al ministrului.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 3041C. proc. civ., Curtea a constatat că recursurile sunt fondate.
Din probele administrate în cauză rezultă că în perioada 14 - 23 martie 2005 o Comisie din cadrul Corpului de control al ministrului administrației și internelor a verificat activitatea desfășurată și rezultatele obținute în anul 2004, de efectivele Inspectoratului de Poliție al județului Timiș. Prin raportul nr. S/34052 din 31 martie 2005 s-a propus, iar conducerea Ministerului Administrației și Internelor a aprobat, măsuri, printre care și aceea de eliberare din funcție a reclamantului, adjunct al șefului inspectoratului, pentru deficiențe majore în conturarea și exprimarea activităților specifice managementului structurilor date în responsabilitate.
Ca urmare, s-a emis dispoziția nr. S/1258 din 17 mai 2005 a Inspectoratului General al Poliției Române, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de conducere și a fost pus la dispoziția unității până la identificarea unei funcții corespunzătoare în vederea numirii, în condițiile legii, potrivit competenței.
S-a specificat în dispoziție că pe timpul punerii la dispoziție, ofițerul beneficiază de salariul de bază avut, cu excepția indemnizației de conducere, de un spor de 15% pentru pericol deosebit, precum și de celelalte drepturi bănești cuvenite pentru activitatea desfășurată. Au fost indicate dispozițiile art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002, modificată și Ordinele ministrului administrației și internelor nr. 550/2003, nr. 132/2004 și nr. 300/2004, pentru punerea în aplicare a măsurii dispuse prin raportul Corpului de control al ministrului apărării naționale nr. S/34052 din 31 martie 2005.
Prin acest raport s-au reținut în sarcina reclamantului, deficiențe cu privire la activitatea sa de manager: organizarea și planificarea formală a muncii la structurile de poliție din subordinea sa, respectiv ordine publică și poliția rutieră; neluarea unor măsuri concrete pentru înlăturarea și corectarea neajunsurilor la controalele de fond executate în cursul anului 2004, la Poliția orașului Deta, la Centrul Zonal Deta și la Poliția Liebling, nu a identificat neajunsuri sau deficiențe profesionale, care au fost stabilite ulterior de o altă comisie de control.
Potrivit art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, polițiștii sunt numiți și eliberați din funcție potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii. Activitatea de management resurse umane este reglementată de Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, emis în executarea Legii nr. 360/2002, ordin care la art. 45 prevede că eliberarea polițistului din funcția de conducere în care a fost numit, precum și eliberarea din funcția de execuție, se poate face la propunerea corpului de control al ministrului sau a Corpului de control al inspectoratului general, în urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor, controalelor de fond și tematice, precum și a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.
Instanța de fond a apreciat greșit că măsura eliberării din funcție luată față de reclamant reprezintă de fapt sancțiunea destituirii din poliție prevăzută de art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002, modificată.
Măsura destituirii din poliție, precizată de textul art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002, modificată, conduce la încetarea raporturilor de serviciu, reglementată de dispozițiile art. 69 din Legea nr. 360/2002, modificată.
Or, eliberarea din funcție nu are ca rezultat încetarea raporturilor de serviciu, încetarea dispunându-se potrivit normelor de competență expres stabilite de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 360/2002, modificată, iar eliberarea din funcție făcându-se potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului (Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004), astfel cum s-a arătat mai sus.
Regimul juridic diferit în privința reglementării competenței de dispunere a celor două măsuri denotă rațiunile avute în vedere de legiuitor, în sensul că, față de încetarea raporturilor de serviciu, eliberarea din funcție reprezintă o măsură ce produce efecte mai puțin grave. în virtutea acestor rațiuni, prin art. 22 alin. (7) din lege a fost delegat ministrului dreptul de a stabili, prin ordin, competența de dispunere a măsurii de eliberare din funcție.
Eliberarea din funcția de conducere prevăzută de art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004 nu reprezintă o sancțiune disciplinară și nu constituie o adăugare la cazurile de încetare a raporturilor de serviciu. Dispozițiile art. 120 alin. (1) și (2) din ordin prevăd că eliberarea din funcție se face în vederea numirii, precizare făcută și în cuprinsul actului atacat de reclamant, în care s-a menționat și remunerarea acestuia.
Față de cele mai sus analizate, Curtea a constatat că eliberarea din funcție reprezintă un act administrativ prin care polițistul este eliberat din funcția pe care o deține și urmează să fie încadrat într-o altă funcție, prin modificarea raporturilor de serviciu. Ca urmare, polițistul este pus la dispoziția unității timp de cel mult 3 luni, cu posibilitatea prelungirii încă 3 luni. în acest sens sunt dispozițiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 și ale art. 120 alin. (1) lit. b) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004.
Reclamantul nu a fost numit într-o altă funcție corespunzătoare, întrucât prin sentința civilă nr. 227/2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, irevocabilă conform deciziei nr. 5935/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea executării dispoziției Inspectoratului General al Poliției Române nr. S/1258 din 17 mai 2005, până la soluționarea acțiunii în anulare.
în concluzie, Curtea a apreciat că eliberarea din funcția de conducere a reclamantului reprezintă o măsură administrativă cu caracter managerial, cu consecința modificării raportului de funcție și nu este o sancțiune disciplinară.
Nu are nici o relevanță împrejurarea că prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1191/2006, a fost abrogat art. 45 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, întrucât ordinul respectiv este aplicabil de la data de 15 februarie 2006.
Pentru considerentele exprese, recursurile au fost admise, sentința a fost modificată și acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4317/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4320/2006. Contencios → |
|---|
