ICCJ. Decizia nr. 4397/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 2569 din 25 iulie 2005, reclamanta S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Agenția pentru Strategii Guvernamentale, anularea Ordinului nr. 78 din 24 martie 2005, emis de pârât, anularea actelor întocmite de Comisia de disciplină din cadrul pârâtului, respectiv referatul din 27 iunie 2005, raportul din 5 iulie 2005 și procesul-verbal din 27 iunie 2005, anularea Ordinului nr. 89 din 7 iulie 2005, emis de același pârât, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este angajata pârâtului, în funcția publică de șef birou resurse umane în cadrul Serviciului economic, fiind și președinta Comisiei de disciplină.
Prin Ordinul nr. 89/2007 a fost sancționată disciplinar, dispunându-se trecerea sa într-o funcție inferioară, pe o perioadă de 6 luni cu diminuarea corespunzătoare a salariului.
Recurenta a mai arătat că ordinul de sancționare nu este legal, sub aspectul anului emiterii, al faptului că nu este descrisă fapta apreciată ca abatere disciplinară, nu cuprinde motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările, temeiul legal, nu s-a indicat instanța competentă să soluționeze contestația, iar actele premergătoare au fost întocmite de un organ necompetent.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 806 din 5 aprilie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Agenția pentru Strategii Guvernamentale, ca nefondată.
în motivarea soluției s-a reținut că în Ordinul nr. 89/2007 (2005), în art. 1, au fost descrise faptele reținute în sarcina reclamantei, pentru care aceasta a fost sancționată disciplinar, respectiv intervenția reclamantei în nume propriu la Prefectul județului Cluj și la Secretarul de Stat din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, că datarea Ordinului în 2007, în loc de 2005, este o eroare materială. S-a reținut, de asemenea, că nu s-au încălcat dispozițiile legale cu privire la constituirea Comisiei de disciplină și nici cu privire la procedura de lucru în cadrul comisiei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta S.C., motivat în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond nu a motivat soluția cu privire la prejudiciile pe care reclamanta le-ar fi adus unității pârâte și nici cu privire la respectarea de către pârâtă, a dispozițiilor legale cu privire la constituirea Comisiei de disciplină.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 3041C. proc. civ., recursul va fi admis, pentru motivele ce se vor expune în cele ce urmează.
Pârâtul Guvernul României - Agenția pentru Strategii Guvernamentale a depus la dosar, la data de 14 noiembrie 2006, adresa nr. 435/AB din 10 noiembrie 2006, prin care solicită admiterea recursului declarat de reclamanta S.C., "așa cum a fost formulat", întrucât, verificând aspectele semnalate de aceasta, a constatat că sunt întemeiate.
Totodată, recurenta S.C. a depus la dosar o declarație privind renunțarea la orice pretenție materială față de instituția intimată, dacă aceasta este de acord cu anularea Ordinului nr. 89 din 7 iulie 2005 privind sancționarea sa și restabilirea situației părților, așa cum era anterior emiterii ordinului.
în consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de reclamantă, a fost modificată sentința atacată și pe fond, a fost admisă acțiunea formulată de S.C. A fost anulat Ordinul nr. 78 din 24 iunie 2005, emis de pârâtă, actele întocmite de Comisia de disciplină din cadrul pârâtului, respectiv referatul din 27 iunie 2005, raportul din 5 iulie 2005 și procesul-verbal din 27 iunie 2005. Se va anula Ordinul nr. 89 din 7 iulie 2005, emis de aceeași pârâtă.
în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., intimata a fost obligată la plata sumei de 907 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4404/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4319/2006. Contencios → |
|---|
