ICCJ. Decizia nr. 44/2006. Contencios. Refuz nejustificat răspuns. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 44/2006
Dosar nr. 3050/2005
nr. 12581/1/2005
Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 mai 2005, reclamanta N.N. a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Prezidenţială - Probleme cetăţeneşti, să-i răspundă la petiţiile înregistrate sub numerele nr. 725 din 11 ianuarie 2005, nr. 7962 din 10 martie 2005, nr. 11877 din 8 aprilie 2004, nr. 13828 din 26 aprilie 2005, nr. 13861 din 26 aprilie 2005 şi e-mail din 18 mai 2005.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâta a refuzat nejustificat să-i comunice răspunsul la petiţiile care i-au fost adresate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 1150 din 15 iunie 2005.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că nu există un refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva cererile reclamantei referitoare la un drept recunoscut de lege şi că, din acest motiv, acţiunea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 17-18 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere că petiţiile cu nr. 7962 din 10 martie 2005 şi nr. 11877 din 8 aprilie 2005 au fost transmise, spre soluţionare, Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului Justiţiei şi că petiţiile cu nr. 725 din 11 ianuarie 2005 şi nr. 13828 din 26 aprilie 2005 nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 8 alin. (2) din OG nr. 27/2002, pentru că nu s-a depus la dosar, o copie a cererii sau se referă la petiţiile soluţionate anterior. Cu privire la cererea înregistrată sub nr. 15128 din 21 iulie 2004, instanţa de fond a constatat că este prescris dreptul la acţiune, fiind depăşit termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar petiţia cu nr. 13861 din 26 aprilie 2005 conţine numai relatarea unor fapte şi nu implică o rezolvare din partea autorităţii publice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea sa, şi în privinţa petiţiilor cu nr. 725 din 11 ianuarie 2005 şi nr. 13861 din 26 aprilie 2005, care nu au fost soluţionate de către autoritatea intimată şi care au un obiect diferit de cererile anterioare. În completarea motivelor de recurs, recurenta a depus memoriul înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 9 decembrie 2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că acţiunea reclamantei este neîntemeiată faţă de prevederile art. 17-18 din Legea nr. 554/2004, dat fiind că nu a fost dovedit refuzul nejustificat al autorităţii de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
Soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, şi în ceea ce priveşte petiţia înregistrată sub nr. 725 din 11 ianuarie 2005, care având acelaşi conţinut cu memoriile anterioare, a fost clasată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 233/2002, pentru aprobarea OG nr. 27/2002, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
În atare situaţie, se constată că este întemeiată susţinerea din recurs, că petiţia respectivă nu a fost soluţionată în termen legal. De asemenea, recurenta a susţinut neîntemeiat că această petiţia a avut un conţinut diferit de memoriile anterioare şi din copia petiţiei, depusă ca act nou în recurs, rezultă că autoritatea intimată a fost sesizată cu aceleaşi probleme, asupra cărora a răspuns prin adresele comunicate recurentei.
Cu privire la memoriul înregistrat sub nr. 13861 din 16 aprilie 2005, instanţa de fond a constatat corect că nu se poate reţine refuzul nejustificat al intimatei de a răspunde, întrucât conţinutul său se reduce la relatarea unor elemente de fapt şi nu reprezintă o petiţie, în sensul dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 27/2002.
Susţinerile recurentei din memoriul depus la 9 decembrie 2005 nu pot fi analizate ca motive de recurs, pentru că au fost formulate după împlinirea termenului legal de recurs şi memoriul nu a fost depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
În consecinţă, acest memoriu este nul, potrivit art. 302 şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi nu poate constitui o completare a motivelor de recurs formulate în termen legal.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.N. împotriva sentinţei civile nr. 1150 din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 42/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 444/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
