ICCJ. Decizia nr. 444/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 444/2006
Dosar nr. 3284/2005
nr. 13514/1/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 ianuarie 2005, reclamanta T.S. a chemat în judecată Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea actului administrativ nr. 5830 din 13 iulie 2004, prin care a fost sancţionată disciplinar cu „mustrare scrisă".
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că măsura aplicată este lovită de nulitate, fiind încălcate prevederile art. 59 şi 60 din Legea nr. 360/2002, modificată, ale Ordinului nr. 350/2002 şi ale Legii nr. 188/1999.
Astfel, s-a arătat că nu a avut cunoştinţă despre abaterile reţinute şi nici despre existenţa unui raport de cercetare prealabilă şi, de asemenea, nu i s-a dat posibilitatea de a-şi formula apărarea.
Prin sentinţa civilă nr. 1322 din 30 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea dispoziţiei atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sancţiunea disciplinară a mustrării scrise a fost aplicată cu încălcarea unor dispoziţii procedurale a căror nerespectare atrage nulitatea actului de sancţionare.
Astfel, instanţa a constatat că au fost încălcate prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002, în sensul că sancţiunea a fost aplicată fără efectuarea cercetării prealabile, procedură cu caracter imperativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs peste termenul legal, pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule, solicitând, totodată, repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, în raport cu faptul că de la data comunicării hotărârii, 5 septembrie 2005 şi până la 31 octombrie 2005, consilierul juridic al instituţiei a fost în concediu medical, recursul fiind înregistrat la 11 octombrie 2005.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în raport cu sancţiunea aplicată, mustrare scrisă, nu era obligatorie efectuarea cercetării prealabile, potrivit art. 59 pct. 1 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile art. 103, 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite cererea de repunere în termen, iar pe fond, va respinge recursul, ca neîntemeiat.
În raport cu actele medicale depuse de pârâtă, Curtea va reţine că aceasta a dovedit că a fost împiedicată să formuleze recursul în termen, printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, fiind, astfel, întrunite cerinţele art. 103 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul fiind, astfel, apreciat ca declarat în termen.
Pe fondul cauzei, este neîntemeiată critica formulată, în sensul că efectuarea cercetării prealabile nu era obligatorie, întrucât sancţiunea aplicată era prevăzută de art. 58 lit. a) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, respectiv „mustrare scrisă".
Astfel, potrivit art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 89/2003, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.
Aşadar, textul de lege lasă la latitudinea autorităţii în cazul aplicării mustrării, numai consultarea consiliului de disciplină, nu şi cercetarea prealabilă, care este obligatorie în cazul aplicării oricăreia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 58 din acelaşi act normativ.
Astfel fiind, critica formulată de pârâtă este neîntemeiată, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea urmând a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de repunere în termen.
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 1322 din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 44/2006. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 449/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
