ICCJ. Decizia nr. 45/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 45/2006
Dosar nr. 3060/2005
nr. 12620/1/2005
Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 martie 2005, reclamantul B.S. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru Străini, solicitând anularea deciziei nr. 611700 din 4 martie 2005 şi obligarea pârâtei să-i admită cererea de stabilire a domiciliului în România.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta, sesizată cu cererea la 1 septembrie 2004, i-a comunicat răspunsul negativ, cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 482/2004 şi făcând trimitere la modificările aduse OUG nr. 194/2002, intrate, însă, în vigoare, după înregistrarea solicitării privind aprobarea stabilirii domiciliului.
Prin sentinţa civilă nr. 1123 din 10 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul nu a avut o şedere temporară continuă pe teritoriul ţării, în ultimii 5 ani, anteriori depunerii cererii, în evidenţa traficului de frontieră cetăţeanul iranian figurând ieşit din România, 623 de zile şi neîndeplinind, astfel, una din condiţiile cerute de lege.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul B.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că soluţia instanţei este greşită, întrucât el îndeplinea la data depunerii cererii, condiţiile prevăzute de OUG nr. 194/2002, modificările aduse prin Legea nr. 482/2004, fiind adoptate ulterior şi nefiindu-i aplicabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că prevederile OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 482/2004, au fost corect aplicate, reclamantul neîndeplinind condiţiile pentru aprobarea stabilirii domiciliului în România, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 70 alin. (1), în forma reglementată prin Legea nr. 482/2004.
Aceste dispoziţii, deşi intrate în vigoare după depunerea cererii reclamantului privind aprobarea stabilirii domiciliului, îi sunt aplicabile, Decizia luată de pârâtă datând din 16 februarie 2005, autoritatea având la dispoziţie un termen de 6 luni pentru soluţionarea cererii, în interiorul căruia au intervenit modificările legislative.
Potrivit textului de lege sus-menţionat, şederea este considerată continuă, când perioadele de absenţă nu depăşesc în total 10 luni pe întregul interval de timp. Şi potrivit vechii reglementări, art. 71 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 194/2002, una din condiţiile pentru aprobarea cererii de stabilire a domiciliului în România impunea o şedere temporară legală şi continuă de cel puţin 6 ani, reclamantul neîndeplinind această cerinţă, el lipsind din ţară 623 zile.
În consecinţă, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.S. împotriva sentinţei civile nr. 1123 din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 449/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 450/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
