ICCJ. Decizia nr. 42/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 42/2006
Dosar nr. 2270/2005
nr. 9464/1/2005
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 16 septembrie 2004, reclamanta C.N. A.P.M. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.C., anularea parţială a deciziei nr. 1074/2004, emisă de pârâtă, în sensul stabilirii contribuţiei pentru susţinerea serviciului universal cu un procent din cifra de afaceri a filialei Comunicaţii Port Constanţa, din cadrul companiei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este o societate cu capital de stat în subordinea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, înfiinţată prin HG nr. 517/1998, modificată şi completată prin HG nr. 464/2003. Potrivit statutului său, care se regăseşte în Anexa nr. 1 a HG nr. 464/2003, compania desfăşoară mai multe activităţi de interes public naţional, printre care şi asigurarea serviciilor de radiotelefonie, de transmitere de date, activităţi de radiodifuziune, activităţi de televiziune şi asigurarea serviciilor de telecomunicaţii.
Activitatea de asigurare a serviciilor radiotelefonice, de transmitere de date, radiodifuziune, televiziune şi asigurarea serviciilor de telecomunicaţii se realizează de către filiala Comunicaţii Port Constanţa.
Reclamanta a mai arătat că la data de 20 august 2004, pârâta le-a comunicat că în M. Of. nr. 750/18.08.2004 s-a publicat Decizia nr. 1074/2004, potrivit căreia va percepe de la furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de la furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului, cu o cifră de afaceri înregistrată în anul precedent mai mare sau egală cu 3.000.000 Euro, pentru anul 2004, o sumă egală cu 0,8% din cifra de afaceri.
Ca urmare, reclamanta a precizat că se află într-o situaţie defavorabilă şi inechitabilă, legată de modalitatea de percepere a contribuţiei pentru sistemul universal, întrucât nu este reglementat şi cazul furnizorilor care desfăşoară mai multe activităţi.
Astfel, compania prezintă anual cifra de afaceri aferente întregii activităţi, cifra de afaceri globală, or, procentul stabilit prin Decizia contestată ar trebui să se aplice numai cifrei de afaceri a filialei Comunicaţii Port Constanţa, şi nu a întregii companii, care desfăşoară mai multe activităţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 765 din 20 aprilie 2005, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâta a aplicat corect prevederile legale în materie, la stabilirea obligaţiei de plată a contribuţiei datorate de reclamantă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta C.N. A.P.M. SA Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În acest sens, s-a arătat că instanţa a reţinut greşit că filiala Comunicaţii Port Constanţa nu a fost notificată A.N.R.C., pentru obţinerea calităţii de furnizor de reţele sau servicii electronice, întrucât aceasta este o subunitate cu personalitate juridică ce desfăşoară activitate în telecomunicaţii, iar publicarea în Monitorul Oficial a HG nr. 464/2003, prin care a fost înfiinţată respectiva filială, reprezintă însăşi notificarea.
În al doilea rând, reclamanta a arătat că cifra de afaceri a companiei are mai multe componente care nu au legătură cu contribuţia pentru susţinerea serviciului universal percepută de A.N.R.C., motiv pentru care nu este admisibil ca această contribuţie să fie calculată la cifra de afaceri globală, şi nu la cea a filialei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat.
Astfel, Curtea reţine că prin sentinţa atacată a fost soluţionat în mod corect fondul litigiului, Decizia a cărei anulare parţială s-a solicitat, fiind emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 304/2003 şi Ordinului ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004, cu respectarea principiilor transparenţei, obiectivităţii, proporţionalităţii şi nediscriminării.
Prin Ordinul nr. 184/2004, care nu a fost atacat de reclamantă, a fost aprobat Documentul de politică şi strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice, iar art. 33 din Decizia nr. 1074/2004 preia dispoziţiile pct. 4.3.3 din ordin.
În baza actelor normative sus-menţionate, s-a decis ca în anul 2004, pârâta să perceapă de la furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de la furnizorii de servicii de telefonie, cu o cifră de afaceri înregistrată în anul 2003 mai mare sau egală cu 3.000.000 Euro, o sumă egală cu 0,8%, cifra lor de afaceri.
În cazul reclamantei, contribuţia a fost corect determinată, dispoziţiile legale nedistingând, la stabilirea în concret a cifrei de afaceri, între veniturile obţinute din furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice şi cele realizate din alte activităţi.
Susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că filiala Comunicaţii Port Constanţa a fost înfiinţată prin act normativ publicat în Monitorul Oficial, ceea ce echivalează cu notificarea acesteia ca furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice, nu poate fi reţinută.
Astfel, în scopul autorizării ca furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice este necesară manifestarea de voinţă a solicitantului în acest sens, prin transmiterea către A.N.R.C., a notificării prevăzute la art. 4 din OUG nr. 79/2002.
Prin urmare, publicarea în Monitorul Oficial al României a actului normativ prin care a fost înfiinţată C.N. A.P.M. SA Constanţa, unde se menţionează că reclamanta are în structura sa o filială de comunicaţii, respectiv filiala de Comunicaţii Port Constanţa, nu este suficientă, pentru ca aceasta din urmă să dobândească calitatea de furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N. A.P.M. SA Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 765 din 20 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 409/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 44/2006. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
