ICCJ. Decizia nr. 461/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 461/2006
Dosar nr. 1599/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 aprilie 2005, la Tribunalul Braşov, reclamantul judeţul Braşov a solicitat obligarea pârâţilor Universitatea T. Braşov, Casa Universitarilor din Braşov, Casa Studenţească de Cultură Braşov şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, să-i lase în deplină proprietate şi posesie, imobilul situat în municipiul Braşov, înscris în C.F. nr. 356 Braşov, sub nr. top 5696/1, 5697/2.
Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, privind atestarea dreptului de proprietate a imobilului - construcţii şi teren, în suprafaţă totală de 2799 mp, situat în municipiul Braşov, înscris în C.F. nr. 356 Braşov, sub nr. top 5696/1, 5697/2, imobil cunoscut sub denumirea de „Rectorat" al Universităţii T. din Braşov.
Prin încheierea dată în Şedinţa publică din 16 decembrie 2005, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a sesizat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Braşov, ca instanţă de contencios administrativ, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a actului administrativ individual, considerat ca având influenţă asupra judecăţii pe fond a litigiului.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 8/F din 12 ianuarie 2006, prin care a admis excepţia invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, emis de Ministrul Educaţiei şi Cercetării.
Hotărând astfel, instanţa de fond a considerat că Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005 a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru că a fost atestat dreptul de proprietate al Universităţii T. Braşov, asupra unui imobil care nu a fost individualizat şi fără a se depune toate documentele privind proprietatea şi documentele necesare în vederea înregistrării în evidenţele contabile.
Nelegalitatea ordinului a fost constatată şi faţă de fundamentarea sa insuficientă, întrucât nu indică dispoziţia aplicată din alin. (1) - (9) ale art. 166 din Legea nr. 84/1995, nu cuprinde referiri la Decizia nr. 138/A/2003 a Tribunalului Braşov şi nici o dispoziţie expresă, care să reprezinte ceea ce anume se dispune.
Instanţa de fond a apreciat că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 166 din Legea nr. 84/1995, pentru atestarea dreptului de proprietate al Universităţii T. Braşov, asupra imobilului „clădirea Rectoratului", întrucât acest spaţiu nu este un activ patrimonial al universităţii şi nu face parte din baza materială a învăţământului de stat, în condiţiile în care nu a fost realizat din fondurile statului sau ale instituţiilor şi întreprinderilor de stat, în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989 şi nu a fost predat printr-un protocol încheiat cu reclamantul, înscris în C.F., ca proprietar pe baza actului de vânzare-cumpărare din anul 1909.
Considerând întemeiată excepţia invocată de reclamant, instanţa de fond a stabilit că acest ordin este inexistent şi că nu va fi avut în vedere la soluţionarea acţiunii în revendicare, urmând a se proceda la compararea titlurilor de proprietate. De altfel, obţinerea ordinului de către universitatea pârâtă a fost apreciată ca fiind o cale ocolită pentru înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului aflat în litigiul de revendicare, deşi în cazul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de Legea nr. 84/1995, exista posibilitatea eliberării unui certificat de atestare a proprietăţii.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs, pârâţii Universitatea T. Braşov, Casa Universitarilor Braşov, Casa de Cultură a Studenţilor Braşov şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurenţii au susţinut că instanţa de fond a admis greşit excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, act care a fost emis în conformitate cu prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată şi cu Decizia nr. 138/A din 5 februarie 2003, a Tribunalului Braşov, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 6458 din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurenţii au învederat c, dreptul de proprietate asupra imobilului denumit „clădirea Rectoratului", aparţine Universităţii T., fiind dobândit în baza legii şi existenţa unui litigiu cu privire la acest drept nu poate constitui un impediment legal pentru emiterea ordinului de atestare a proprietăţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Litigiul de fond aflat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, are ca obiect revendicarea de către reclamantul judeţul Braşov, a imobilului situat în municipiul Braşov, înscris în C.F. nr. 356 Braşov, sub nr. top 5696/1, nr. 5697/2, în contradictoriu cu pârâţii Universitatea T. Braşov, Casa Universitarilor Braşov, Casa de Cultură a Studenţilor Braşov şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
În acest litigiu de drept civil, pârâta Universitatea T. Braşov a invocat dreptul său de proprietate asupra imobilului, dobândit prin lege, ca mod originar de dobândire a proprietăţii, şi anume, prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 166 din Legea nr. 84/1995, aşa cum s-a constatat în Decizia civilă nr. 138/A din 5 februarie 2003, a Tribunalului Braşov, menţinută ca legală şi temeinică prin Decizia nr. 6458 din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005, care a fost emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru atestarea acestui drept, a fost depus la termenul din 16 decembrie 2005, de către universitatea pârâtă, în cadrul probei cu înscrisuri, încuviinţată de instanţa sesizată cu acţiunea în revendicare imobiliară.
Invocarea la acelaşi termen de către reclamant, a nelegalităţii ordinului pe cale de excepţie, nu a fost motivată, în sensul că nu au fost arătate acele motive de nelegalitate a respectivului act administrativ pe care partea le consideră susceptibile să influenţeze soluţionarea fondului în cauza de drept civil dedusă judecăţii.
Datorită neîndeplinirii acestei condiţii de contestare în justiţie a unui act administrativ, pe cale directă sau pe cale incidentă, Tribunalul Braşov nu a verificat dacă între fondul pricinii, pentru care a fost învestit şi ordinul emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe parcursul judecării cauzei, există o legătură juridică, suficientă pentru a face necesară cenzurarea nelegalităţii ordinului în procedura cu caracter accesoriu prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
La rândul său, Curtea de Apel Braşov, ca instanţă de contencios administrativ, nu a examinat dacă erau îndeplinite condiţiile legale pentru a se pronunţa asupra excepţiei de nelegalitate, deşi încheierea de sesizare a sa nu a fost motivată de tribunal şi a acordat un termen pentru ca reclamantul să motiveze în fapt şi în drept excepţia invocată.
Motivarea astfel depusă în Şedinţa publică din 9 ianuarie 2006, nu îndeplineşte cerinţa procedurală impusă de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că reclamantul a justificat invocarea excepţiei, „prin posibilitatea ca la soluţionarea acţiunii sale în revendicare să se aprecieze că fondul litigiului depinde de Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005"; această motivare nu reprezintă decât o enunţare a normei cuprinsă în textul de lege sus-menţionat şi nu cuprinde elementele de fapt şi de drept care să determine aplicarea ei în cauză.
Nefiind stabilită existenţa legăturii dintre fondul pricinii şi excepţia de nelegalitate, instanţa de contencios administrativ a apreciat greşit că a fost legal sesizată să cenzureze în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, nelegalitatea Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005 şi din acest motiv, hotărârea a fost pronunţată cu depăşirea limitelor în care a fost reglementat controlul judecătoresc al actelor administrative, pe cale de excepţie.
Această concluzie rezultă din faptul că actul administrativ cu caracter individual, a cărui nelegalitate a fost invocată de reclamant, nu produce efecte juridice proprii cu privire la dreptul de proprietate al universităţii pârâte asupra imobilului „clădirea Rectoratului", întrucât conţinutul său atestă regimul juridic al bunului constatat cu autoritate de lucru de lucru judecat în Decizia civilă nr. 138/A din 5 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă.
Prin această hotărâre judecătorească, menţinută ca legală şi temeinică prin Decizia nr. 6458 din 18 noiembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a constatat că Universitatea T. Braşov este, prin lege, titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Braşov, înscris în C.F. nr. 356 Braşov, sub nr. top 5696/1, 5697/2. Dreptul de proprietate al universităţii pârâte a fost constatat în baza art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată, reţinându-se îndeplinirea condiţiilor prevăzute de acest text de lege, întrucât imobilul face parte din baza materială a învăţământului şi a fost realizat din fondurile statului, prin cumpărare cu venituri publice.
Dreptul de proprietate astfel constatat, a fost opus de universitatea pârâtă, în acţiunea de revendicare formulată de judeţul Braşov şi, deci, apărarea sa a fost întemeiată pe o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În atare situaţie, Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005, de atestare a dreptului respectiv, este un act de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile, cu privire la îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicată, şi, deci, nu constituie un act juridic distinct de aplicare a acestei norme legale.
Constatând că Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2005 este nelegal faţă de dispoziţiile art. 166 din Legea nr. 84/1995, cu motivarea că această reglementare nu este aplicabilă universităţii pârâte, instanţa de contencios administrativ s-a pronunţat implicit asupra fondului litigiului privind dreptul de proprietate, depăşind, astfel, cadrul procesual prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât a încălcat competenţa materială a tribunalului învestit cu acţiunea în revendicare, dar şi autoritatea de lucru de judecat a deciziei civile nr. 138/A din 5 februarie 2003.
Ordinul nr. 5683 din 15 decembrie 2003 nu atestă o altă situaţie juridică, decât cea constatată prin hotărârea judecătorească irevocabilă menţionată anterior şi nu produce alte consecinţe asupra aprecierii dreptului propriu invocat de universitatea pârâtă, în cadrul acţiunii în revendicare.
Prin motivele de nelegalitate a Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, invocate pe cale de excepţie de către judeţul Braşov, se contestă în realitate dreptul de proprietate al Universităţii T. Braşov, constatat în mod irevocabil într-un alt litigiu civil, ceea ce aduce atingere principiului autorităţii de lucru judecat.
Din acest motiv, nu pot fi examinate în prezenta cauză, susţinerile formulate de părţi pe fondul pricinii şi asupra cărora s-a pronunţat greşit instanţa de fond, pe calea excepţiei de nelegalitate, cum sunt apărările referitoare la lege, ca mod originar de dobândire a dreptului real de proprietate sau prezumţia de proprietate.
De asemenea, instanţa de fond s-a pronunţat greşit asupra unor motive de nelegalitate care vizează condiţiile de formă ale Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, deşi acestea, prin natura lor, nu pot avea o incidenţă asupra soluţiei din litigiul de drept civil şi nici nu au fost invocate de reclamant în susţinerea excepţiei.
Astfel, instanţa de contencios administrativ a constatat greşit nelegalitatea Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, faţă de denumirea dată actului, de lipsa din conţinutul său a unor dispoziţii proprii actului administrativ de autoritate şi emiterea lui anterior încheierii unui protocol de predare-primire a imobilului, deşi nu s-a contestat că universitatea pârâtă are posesia bunului. Toate aceste motive de nelegalitate sunt lipsite de relevanţă la soluţionarea acţiunii în revendicare şi pot fi invocate pe calea unei acţiuni directe, de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege ori într-un interes legitim.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 5683 din 15 decembrie 2005, invocată de judeţul Braşov, în dosarul nr. 821/C/2005, al Tribunalului Braşov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Casa Universitarilor Braşov, Casa de Cultură a Studenţilor Braşov, Universitatea T. Braşov şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 8/F din 12 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge excepţia de nelegalitate invocată de judeţul Braşov.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 464/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
