ICCJ. Decizia nr. 47/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 47/2006
Dosar nr. 3086/2005
nr. 12724/1/2005
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 mai 2005, reclamanta L.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 26530 din 21 aprilie 2005 şi stabilirea calităţii de strămutat, în sensul prevederilor Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părinţii săi, M.D. şi M.M., au fost strămutaţi din Bulgaria, în România, în luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului de la Craiova, încheiat la 6 septembrie 1940. A mai arătat reclamanta că s-a născut în România, la 14 februarie 1943 şi, întrucât părinţii săi aveau statutul de strămutaţi, apreciază că a suferit aceleaşi privaţiuni, ca şi aceştia.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 287/CA din 1 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 14 februarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că fiind născută în perioada de strămutare a părinţilor, reclamanta a fost supusă aceloraşi privaţiuni, ca şi aceştia, astfel că este îndreptăţită să primească măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând că instanţa greşit a acordat reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, deoarece aceasta nu a făcut dovada că s-a născut în termen de 300 de zile de la data începerii perioadei de strămutare a părinţilor săi.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii s-au refugiat sau au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Pârâta nu a contestat că părinţii reclamantei au fost strămutaţi din Bulgaria, în România, în urma aplicării Tratatului din 6 septembrie 1940, iar reclamanta a dovedit că s-a născut în perioada de strămutare, cu actele de stare civilă depuse la dosar.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 287/CA din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 58/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
