ICCJ. Decizia nr. 6/2006. Contencios. Refuz emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 6/2006
Dosar nr. 1560/2005
nr. 6641/1/2005
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta SC A.U. SA a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pentru ca instanţa să dispună obligarea conducătorului acestui minister, la plata amenzii prevăzută de legea contenciosului administrativ şi obligarea pârâtului la plata daunelor de întârziere.
În motivarea acţiunii, a arătat faptul că pârâtul nu a emis un certificat de atestare a dreptului de proprietate pe numele reclamantei, deşi a solicitat acest lucru, printr-o cerere şi a depus şi întreaga documentaţie necesară.
Prin Decizia nr. 8183 din 11 noiembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost trimisă cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, întrucât competenţa de soluţionare a acţiunilor în primă instanţă aparţine curţii de apel.
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 23 februarie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată acţiunea formulată, admiţându-se excepţia lipsei calităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei şi lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului acţiunii.
Instanţa a reţinut, în esenţă, pentru a ajunge la această soluţie, faptul că împotriva SC A.U. SA a fost deschisă procedura reorganizării judiciare şi lichidării, iar potrivit dispoziţiilor sentinţei comerciale nr. 777 din 17 iunie 2004, a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, reprezentantul legal al societăţi este administratorul judiciar numit. Instanţa a reţinut faptul că la data introducerii cererii de chemare în judecată, 20 octombrie 2004, aceasta nu a fost semnată de împuternicitul legal.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamanta, susţinând că:
- instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, întrucât la dezbateri a participat reprezentantul ministerului public, deşi dispoziţiile Legii nr. 29/1990 nu prevăd acest lucru;
- în mod nelegal instanţa a considerat că directorul general al SC A.U. SA nu era abilitat să semneze acţiunea;
- instanţa nu a ţinut cont de actele depuse, care dovedeau că pârâta împreună cu administratorul judiciar au înstrăinat deja o parte din terenul cuprins în Decizia care se refuză a se executa.
Recursul este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, se constată că, începând cu primul termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a participat la dezbateri. Prezenţa sa în constituirea completului de judecată a fost legală, întrucât din luna ianuarie 2005 a intrat în vigoare Legea nouă a contenciosului administrativ, nr. 554/2004, ale cărei dispoziţii erau în sensul participării reprezentantului Parchetului.
Referitor la al doilea motiv de recurs, în mod corect instanţa de fond a apreciat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al directorului general al unităţii reclamante. La data de 18 octombrie 2004, când a fost formulată cererea de chemare în judecată, reprezentantul legal al reclamantei nu mai era semnatarul cererii de chemare în judecată, întrucât prin sentinţa comercială nr. 777 din 17 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti a numit SC M.C. SRL, administrator judiciar al recurentei-reclamante.
În speţă, punându-se problema unei nulităţi relative, instanţa de fond a acordat posibilitatea reclamantei-recurente, timp de două termene de judecată, pentru ca cererea de chemare în judecată să fie semnată şi ştampilată de administratorul judiciar.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, potrivit căruia instanţa de fond nu a ţinut seama de plângerile penale formulate şi de cererea de înlocuire a administratorului judiciar, şi această susţinere este infirmată de cele reţinute în considerentele hotărârii atacate. Cu privire la plângerile penale, în mod corect instanţa de fond a considerat că acestea nu erau utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.U.B SA împotriva sentinţei civile nr. 304 din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 64/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
