ICCJ. Decizia nr. 4649/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2004, reclamantul S.V. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Primul Ministru al Guvernului, solicitând obligarea acestora la acordarea drepturilor aferente gradului I de handicap, începând cu 21 iulie 2003, dobânzi, penalități de întârziere pentru diferența de pensie între gradul II și gradul I, despăgubiri în cuantum de 3 milioane Euro pe an pentru suferințele psihice și fizice cauzate de modul în care a fost tratat de către pârâtul Guvernul României.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în luna martie 2003, a suferit un accident vascular în urma căruia a rămas paralizat, cu toate acestea primind gradul II de handicap, deși se încadrează în gradul I, cu însoțitor.
Prin sentința civilă nr. 153/F din 3 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 213/CA/F/2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins acțiunea formulată de către reclamantul S.V.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut că obiectul acțiunii îl constituie acordarea diferențelor drepturilor bănești cuvenite prin schimbarea încadrării din gradul II de handicap, în gradul I de handicap, începând cu 3 iulie 2003, până în prezent, dobânzi și penalități aferente acestei sume, despăgubiri pentru suferințele fizice și psihice suportate de către reclamant.
Reclamantul este nemulțumit de faptul că a fost încadrat în gradul II de handicap și nu în gradul I de handicap.
împotriva acestei încadrări, reclamantul a promovat o acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr. 479/CA/F/2005 al Curții de Apel Brașov, acțiune ce a fost respinsă.
în speță, instanța de fond a reținut că pârâții nu au calitate procesuală pasivă, având în vedere că în atribuțiile acestora, reglementate atât în Constituția României, cât și în Legea nr. 90/2007, nu figurează coordonarea, la nivel central a activităților de protecție specială și promovare a drepturilor persoanelor cu handicap.
Această activitate revine, potrivit art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 14/2003, Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamantul, invocând prevederile art. 3041C. proc. civ. .
Recurentul-reclamant critică sentința atacată, arătând că, deși deține toate documentele din care rezultă că se încadrează în gradul I de handicap, cererile sale nu sunt rezolvate în acest sens.
Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate și respingerea acțiunii, pe motivul lipsei calității procesuale pasive.
Curtea, analizând motivele de recurs și actele dosarului, a reținut următoarele:
Prin sentința atacată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Primul Ministru al Guvernului.
Recurentul-reclamant nu critică sentința recurată din această perspectivă, aducând motive ce țin de fondul cauzei.
Din perspectiva calității procesuale pasive în acțiunile de contencios administrativ, înalta Curte va reține că aceasta trebuie să corespundă titularului obligației în raportul dedus judecății.
Astfel, recunoașterea pretențiilor recurentului-reclamant poate fi obținută numai chemând în judecată în calitate de pârâtă (deci având calitate procesuală pasivă), numai Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap care, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 14/2003, în vigoare la acea dată, coordonează și evaluează activitatea comisiilor de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți.
Guvernul României este un organ colegial, fără personalitate juridică, putând sta în justiție în calitate de pârât în litigiile de contencios administrativ, în cazul în care se contestă legalitatea actelor administrative adoptate.
La rândul său, pârâtul-intimat Primul Ministrul al Guvernului poate sta în judecată în calitate de reprezentant al Guvernului sau în cazul în care se contestă actele emise de către acesta.
în prezenta cauză nu se justifică chemarea în judecată a Guvernului României și a Primului Ministru, chiar dacă recurentul-reclamant a pierdut procesul intentat Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
în nicio dispoziție legală nu este prevăzută răspunderea subsidiară a Guvernului României și a Primului Ministru, în ipoteza în care pretențiile nu sunt recunoscute de autoritatea învestită prin lege în acest sens.
în concluzie, înalta Curte a constatat neîndeplinirea motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4654/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4635/2006. Contencios → |
|---|
