ICCJ. Decizia nr. 468/2006. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 468/2006
Dosar nr. 2733/2005
nr. 11313/1/2005
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 894/2005, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantei SC B.I., în contradictoriu cu C.N.V.M., a anulat Decizia C.N.V.M. nr. 2089 din 18 noiembrie 2002, de autorizare a ofertei publice de preluare a SC A. SA şi Decizia nr. 2264 din 7 decembrie 2002, prin care s-a soluţionat reclamaţia administrativă şi a anulat actele administrative subsecvente deciziilor, respectiv Decizia nr. 125 din 21 ianuarie 2003, nr. 1757 din 10 iunie 2003 şi Atestatul nr. 137 din 10 iunie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că Decizia atacată vatămă drepturile reclamantei în calitate de acţionar minoritar, prin eludarea normei imperative inserată în art. 138 din OUG nr. 28/2002 şi al dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990. Prima instanţă invocă în susţinerea soluţiei pronunţate, şi prevederile art. 64 şi art. 138 alin. (3) - (5) din OUG nr. 28/2002, aprobată prin Legea nr. 525/2002, incidentă cauzei.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, C.N.V.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În recurs s-a motivat faptul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că Decizia în litigiu a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv art. 138 alin. (3) - (5) din OUG nr. 28/2002, pentru că preţul din ofertă nu a fost publicat cu cel puţin 90 zile înainte de derularea ofertei şi nu a fost stabilit conform metodelor stabilite de norma legală. De asemenea, s-a mai reţinut că eronat a stabilit instanţa că oferta publică iniţiată de SC G.R. SRL putea fi autorizată de C.N.V.M., numai dacă se respectau dispoziţiile alin. (3) - (5) din OUG nr. 122/2002. Se critică şi susţinerea curţii de apel, referitoare la faptul că a făcut trimitere la Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cu care art. 138 alin. (3) - (5) în formă modificată prin OUG nr. 122/2002 ar fi intrat în vigoare, spre deosebire de alin. (1), la data publicării în Monitorul Oficial.
Referitor la vătămarea reclamantei într-un drept al său prevăzut de lege conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, şi pe acest aspect, recurenta critică sentinţa instanţei de fond, întrucât se susţine că această vătămare nu există.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Analizând cererea, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
OUG nr. 122/2002, care modifică OUG nr. 28/2002, alin. (3) - (5), reglementează modul de stabilire a preţului ofertei pe care acţionarul majoritar are obligaţia de a o promova.
Este cert că întregul art. 138 în forma adoptată de OUG nr. 122/2002 intră în vigoare la 1 decembrie 2002, astfel încât legalitatea deciziei C.N.V.M. trebuia analizată în raport cu actele normative în vigoare la data emiterii actului în discuţie.
Prin urmare, chiar dacă s-ar fi stabilit că alin. (3) - (5) de care se face vorbire în sentinţa atacată, puteau produce efecte la data iniţierii ofertei, aceste texte nu aveau aplicabilitate decât în condiţiile alin. (1) şi nu cum s-a reţinut de instanţă conform art. 134 şi 136, texte de lege care au stat la baza emiterii deciziei din Legea nr. 89/2002.
Din actele depuse la dosar rezultă că au fost respectate şi condiţiile prevăzute de lege pentru informarea tuturor acţionarilor minoritari prin prospect de ofertă.
Referitor la vătămarea suferită de reclamanta-intimată, prin actul administrativ atacat, rezultă fără putinţă de tăgadă, că nu a existat în sensul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât reclamanta-intimată nu a înţeles să-şi înstrăineze acţiunile în cadrul ofertei, astfel încât să poată susţine că ar fi prejudiciat-o preţul acestei oferte. De altfel, nimic nu o opreşte pe intimată să-şi vândă acţiunile, cu respectarea dispoziţiilor legale, respectându-i-se drepturile pe care le are ca acţionar.
Greşit instanţa de fond a anulat şi actele subsecvent deciziei nr. 2089/2002 şi deciziei nr. 64/2002, întrucât cererea formulată de reclamanta-intimată, în baza art. 132 C. proc. civ., a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor acestui text de lege, pentru că s-a făcut în faţa instanţei de rejudecare în fond după casare, dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. nefiind operabile în acest caz. Actele anulate sunt acte individuale, şi nu subsecvente deciziei nr. 2089/2002, acte care au un regim juridic special, încălcat de prima instanţă, prin catalogarea lor ca acte subsecvente şi, deci, prin anularea acestora.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că actul atacat nu a stabilit preţul, procedura de stabilire a acestuia având loc înainte de emiterea deciziei de autorizare a ofertei, şi nu în baza acestui act administrativ, apreciază că în mod greşit instanţa de fond a anulat această decizie care este legală şi nu o vatămă în nici un fel pe reclamanta-intimată, cum eronat a reţinut prima instanţă.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de C.N.V.M., va modifica sentinţa atacată şi pe fond, va respinge acţiunea formulată de B.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.V.M. împotriva sentinţei civile nr. 894 din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de B.I., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 445/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 484/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
