ICCJ. Decizia nr. 497/2006. Contencios. Refuz eliberare decizie privind acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 497/2006
Dosar nr. 482/2005
nr. 2365/1/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 227 din 26 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. 7030/2004, a fost respinsă contestaţia numitului V.S. împotriva hotărârii nr. 158 din 24 iunie 2004, a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, din cadrul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul s-a adresat cu cerere Comisiei, pentru recunoaşterea calităţii sale de luptător în rezistenţa anticomunistă, la 16 ianuarie 2004, dar termenul legal de solicitare a drepturilor întemeiate pe OUG nr. 214/1999 expirase la 31 decembrie 2003.
Ca urmare, a apreciat instanţa că în mod legal, Comisia a respins cererea, ca tardivă, pe temeiul art. 5 din Legea nr. 670/2002, de aprobare a OG nr. 64/2002, înscrisurile depuse în cauză nefăcând dovada existenţei altei cereri, anterior datei de 16 ianuarie 2004, aşa cum susţinuse contestatorul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă, contestatorul-reclamant, reiterând în motivare susţinerile de fond din contestaţia depusă la prima instanţă.
În esenţă, susţine recurentul că este îndreptăţit la recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, ca urmare a condamnării sale prin sentinţa penală nr. 169/1971, a Judecătoriei Deta (dosar nr. 254/1971), pentru infracţiunea de a trece fraudulos frontiera de stat a României, către Iugoslavia.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării cererii reţinută de Comisie şi apreciată ca temeinică şi legală de către instanţa de fond, recursul reclamantului nu conţine nici un fel de argumente în motivare.
În recurs nu s-au formulat probe noi.
Cererea nu se fondează.
Comisia special constituită în cadrul Ministerului Justiţiei, pentru soluţionarea cererilor formulate în temeiul OUG nr. 214/1999, a soluţionat cererea recurentului pe o excepţie dirimantă corect reţinută; ca urmare, nu a analizat în fond cererea.
Prima instanţă, în exercitarea controlului de legalitate şi temeinicie asupra hotărârii comisiei, nu putea să extindă acest control la fondul dreptului pretins. Ea a examinat corect dovezile privind formularea tardivă a cererii la comisie, respingând acţiunea.
Curtea de faţă, învestită cu soluţionarea recursului, nu poate nici ea să exercite controlul asupra fondului şi a problemelor de drept material invocate în motivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.S., preşedinte al S.I.D.O., secţia română, împotriva sentinţei civile nr. 227 din data de 26 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de... | ICCJ. Decizia nr. 505/2006. Contencios. Suspendare act. Recurs → |
|---|
