ICCJ. Decizia nr. 64/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 64/2006
Dosar nr. 1137/2005
nr. 4961/1/2005
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4062/2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia P.A.C.R. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând anularea HG nr. 1114/2004 (M. Of. nr. 665/23.07.2004), pentru completarea HG nr. 1336/2002, privind instituirea sistemului naţional de gradare a seminţelor de consum.
Reclamanta a formulat acţiunea, în calitate de reprezentantă a societăţilor comerciale afiliate, care au ca obiect legal de activitate, contractări, achiziţii şi comerţ cu ridicata al cerealelor şi seminţelor oleaginoase şi prestări servicii, inclusiv depozitarea de cereale, precum şi în calitate de organizaţie patronală de ramură economică, recunoscute în baza prevederilor Legii nr. 356/2004.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin HG nr. 1114/2004 a fost completată HG nr. 1336/2002, în sensul că s-au instituit sancţiuni contravenţionale în legătură cu anumite obligaţii stabilite prin HG nr. 1336/2002, completare care survine la peste un an şi jumătate de la termenul stabilit, fără consultarea organizaţiilor din domeniu, fiind abuzivă şi nelegală, adoptarea acestei hotărâri fiind făcută şi cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 52/2003, art. 1-3, privind transparenţa decizională în administraţia publică.
Se arată că HG nr. 1114/2004 adaugă la lege, fiind ilegală, întrucât actul normativ care stă la baza instituirii sistemului de gradare, OUG nr. 141/2002, prevede stabilirea de sancţiuni contravenţionale, numai în aplicarea prevederilor articolelor ordonanţei, fapt realizat prin HG nr. 82/2003, modificată şi completată prin HG nr. 689/2003.
În plus, HG nr. 1114/2004 încalcă prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, întrucât nu menţionează necesitatea emiterii, iar publicarea Notei de fundamentare nu s-a făcut.
Sistemul de gradare are aplicabilitate sezonieră şi repetabilă, debutând la începutul recoltării şi încetând la sfârşitul acesteia, anumite modificări putând fi aduse sistemului de gradare, până la 30 aprilie, astfel că HG nr. 1114/2004 fiind emisă şi publicată la 23 iulie 2004, nu mai poate fi operaţională în anul recoltă 2004 - 2005.
Se precizează că HG nr. 1336/2002, în a cărei completare s-a emis HG nr. 1114/2004, se află în litigiu, fiind pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - dosar nr. 3652/2003, iar stabilirea şi aplicarea de sancţiuni contravenţionale înainte de soluţionarea litigiului, este abuzivă.
Referitor la aplicarea contravenţiilor, reclamanta a arătat că actul administrativ atacat nu precizează clar persoanele cărora li se pot aplica sancţiunile contravenţionale, ceea ce contravine prevederilor legale în domeniul stabilirii contravenţiilor şi permite interpretări abuzive în aplicarea sancţiunilor.
Aşa cum sunt stabilite, contravenţiile afectează desfăşurarea normală a activităţii de depozitare a cerealelor, producătorul agricol fiind determinat să renunţe la prestaţia de depozitare, ceea ce afectează veniturile membrilor Asociaţiei P.A.C.R., reclamanta având, astfel, un interes public major în promovarea acţiunii.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, acesteia nefiindu-i vătămat vreun drept recunoscut de lege, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, dat fiind că HG nr. 1114/2004 a fost adoptată cu respectarea normelor de tehnică legislativă şi în vederea aplicării unitare şi obligatorii a prevederilor legale în domeniu, fiind consultate organizaţiile profesionale din sectoarele de producţie, depozitare, procesare şi comercializare a seminţelor de consum.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului Guvernul României, cerere admisă în principiu conform art. 49-56 C. proc. civ.
Intervenientul a invocat şi el excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.
S-au administrat probatorii cu acte şi în urma analizării acestora, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 229 din 9 februarie 2005, prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi pe fond, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, în calitate de persoană juridică de drept privat, justifică interesul şi are calitate procesuală activă, fiind o asociaţie legal constituită, cu atribuţii de reprezentare şi apărare a intereselor membrilor săi.
Pe fondul cauzei, a reţinut instanţa de fond că actul administrativ dedus judecăţii a fost adoptat cu respectarea normelor de tehnică legislativă şi a fost elaborat prin consultarea organizaţiilor profesionale din domeniu, faptul că reclamantei nu i-a fost cerut avizul consultativ scris şi motivat, neputând fi reţinut ca un motiv de nulitate şi, respectiv, de nelegalitate a acestuia.
Hotărârea de guvern a cărei anulare se solicită, completează, de fapt, HG nr. 1336/2002, privind instituirea sistemului naţional de gradare a seminţelor de consum, prin articolul unic ce-l conţine, introducându-se o nouă secţiune referitoare la „Contravenţii privind neîndeplinirea obligaţiilor de gradare a seminţelor de consum".
Se reţine în considerentele sentinţei că actul administrativ în litigiu a fost iniţiat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, fiind avizat de Consiliul Legislativ şi de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei, adoptarea sa făcându-se cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, aşa încât lipsa avizului scris şi motivat din partea reclamantei nu poate constitui motiv de nulitate a actului administrativ în litigiu, cu atât mai mult, cu cât acesta avea doar caracter consultativ.
Prin adoptarea HG nr. 1114/2004 s-a instituit un sistem contravenţional, fără ca prin acesta să se adauge la lege.
Se reţine, de asemenea, că întrucât actele administrative au la bază prezumţia de legalitate, nu are relevanţă faptul că actul administrativ normativ ce a fost completat prin actul administrativ dedus judecăţii, se afla în litigiu la data completării dispoziţiilor acestuia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor importante argumente şi dovezi, documente, pe care le-a învederat ca mijloace de aplicare şi susţinere a cererii sale şi care erau hotărâtoare pentru soluţionarea corectă a cauzei.
La dosar nu există dovezi din care să rezulte că actul administrativ atacat s-a elaborat prin consultarea organizaţiilor profesionale, precum şi a organizaţiilor interesate şi nu s-a depus nici documentaţia care a stat la baza elaborării acestui act, în special proiectul.
Faptul că nu i s-a solicitat avizul consultativ, scris şi motivat, reclamantei, deşi avea această obligaţie, este motiv de anulare a actului administrativ contestat în justiţie, în condiţiile legii, chiar şi în situaţia în care respectarea acestuia nu era obligatorie.
Actul administrativ atacat creează un cadrul nefavorabil valorificării tuturor factorilor de producţie, iar din înscrisul oficial primit de la intervenientă rezultă că s-a elaborat în baza unei hotărâri a unei asociaţii private şi reprezintă, de fapt, interesele agenţilor economici din acea asociaţie.
Se susţine că procedura de elaborare a actului atacat a încălcat de fapt dispoziţiile legale în materie - art. 5-8 ale HG nr. 555/2001, privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative, spre aprobare, Guvernului, precum şi procedura prevăzută de Legea nr. 52/2003.
Pe de altă parte, instituirea sancţiunilor contravenţionale serveşte unui interes privat şi ea nu se justifică prin pericolul social, public sau interesul public major lezat, datorită neaplicării gradării.
Se critică soluţia şi prin faptul că HG nr. 1114/2004 nu este conformă cu prevederile comunitare, întrucât pe piaţa agricolă comună, nu există un sistem de gradare, cetăţenii comunitari urmând a fi sancţionaţi în România, pentru o culpă care nu există în nici un stat al Uniunii Europene.
În fine, se critică actul administrativ, şi prin faptul că a fost publicat la sfârşitul campaniei de recoltare a cerealelor păioase, după ce contractele cu agricultorii fuseseră încheiate şi executate, prestatorii trezindu-se în situaţia de contravenienţi, încălcându-se principiul legal şi moral conform căruia orice modificări ulterioare ale sistemului de gradare se face până la 30 aprilie.
Prin instituirea de amenzi contravenţionale, prestatorii de servicii sunt obligaţi să impună clauza gradării în contractele economice în mod abuziv, fără ca partenerii, agricultorii, care apelează la silozuri, să fie de acord.
Recursul este nefondat.
În baza prevederilor OUG nr. 141/2002, privind reglementarea depozitării seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 149/2003, s-a elaborat HG nr. 1336/2002 privind instituirea Sistemului Naţional de Gradare a Seminţelor de Consum, acesta având un rol determinant în asigurarea unui sprijin activ în folosul producătorilor agricoli, în sensul creşterii veniturilor acestora, precum şi în crearea unei pieţe agricole transparente, corecte şi stabile.
În vederea asigurării aplicării unitare şi obligatorii a prevederilor legale privind desfăşurarea activităţii de gradare a seminţelor de consum, a fost necesară instituirea unui sistem de sancţiuni contravenţionale, aşa încât s-a elaborat HG nr. 1114/2004, pentru completarea HG nr. 1336/2002, privind instituirea Sistemului Naţional de Gradare a Seminţelor de Consum.
Acest sistem de sancţiuni contravenţionale a făcut obiectul unei dezbateri în cadrul Comisiei Naţionale de Gradare a Seminţelor de Consum, Comisie care asigură funcţionarea Sistemului Natural de Gradare a Seminţelor de Consum şi este formată din reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, ai patronatelor şi organizaţiilor profesionale din sectoarele de producţie, depozitări, procesare şi comercializare a seminţelor de consum.
Propunerile cu privire la sancţiunile contravenţionale au fost înaintate apoi Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale care, în baza art. 32 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 141/2002, a elaborat HG nr. 1114/2004, pentru completarea HG nr. 1336/2002 şi O.M. nr. 595 din 17 august 2004, pentru împuternicirea persoanelor care constată contravenţiile şi aplică sancţiunile privind neîndeplinirea obligaţiilor de gradare a seminţelor de consum.
Aşadar, actul administrativ a cărui anulare se solicită, a fost iniţiat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu atribuţii şi competenţe în domeniu, şi el poartă viza Consiliului Legislativ, cea a Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului Justiţiei, fiind respectate şi normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000.
Prin urmare, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, sunt neîntemeiate susţinerile recurentei-reclamante, în sensul că nu a fost prezentată instanţei, „documentaţia ce a stat la baza elaborării actului contestat" sau că „elaborarea actului s-a făcut în afara autorităţii publice iniţiatoare".
Instituirea sistemului sancţionator prin actul administrativ atacat, era necesară pentru a se asigura aplicarea unitară şi obligatorie a prevederilor legale privind desfăşurarea activităţii de gradare a seminţelor de consum (stabilite prin OUG nr. 141/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 149/2003, respectiv prin HG nr. 1336/2002) şi pentru ca implementarea Sistemului Naţional de Gradare să se alinieze la standardele europene în vigoare.
În aceste condiţii, simplul fapt că reclamantei nu i-a fost solicitat avizul consultativ scris şi motivat la elaborarea proiectului, nu poate fi reţinut ca motiv de nelegalitate a HG nr. 1114/2004.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât art. 29 din HG nr. 1114/2004 dispune că pentru contravenţiile prevăzute la art. 26, sunt aplicabile prevederile OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată şi completată prin Legea nr. 180/2002, astfel că orice persoană fizică sau juridică, nemulţumită de modul cum au fost constatate contravenţiile şi aplicate sancţiunile, poate urma căile de atac prevăzute de respectiva ordonanţă.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia P.A.C.R. împotriva sentinţei civile nr. 229 din 9 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2006. Contencios. Refuz emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 66/2006. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
