ICCJ. Decizia nr. 533/2006. Contencios. Litigiu privind evidenţa informatizată a persoanei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 533/2006
Dosar nr. 3275/2005
nr. 13481/1/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, la 5 octombrie 2005, Ministerul Administraţiei şi Internelor a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 128 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, solicitând modificarea sentinţei pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a susţinut că măsura administrativă de suspendare a dreptului numitului C.M., de a folosi paşaportul pentru o perioadă de 2 ani, a fost determinată de returnarea în mod repetat a intimatului din străinătate, în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu aceste ţări, ţări din care intimatul a fost retrimis în România.
S-a mai precizat de recurentă că la stabilirea perioadei de suspendare s-a avut în vedere motivul pentru care intimatul a fost returnat şi faptul că acesta nu-şi justifica şederea pe teritoriul statului respectiv.
Intimatul, prin avocat, a depus la dosarul cauzei, mai multe facturi privind convorbirile telefonice ale acestuia cu Belgia, precum şi o serie de fotografii în care apare acesta cu diferite persoane, printre care şi o persoană de sex feminin, despre care a susţinut că este prietena sa din Belgia.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 128 din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Prahova - Biroul Paşapoarte.
S-a modificat dispoziţia administrativă atacată, în sensul că s-a suspendat folosirea paşaportului nr. 05397407, pe numele C.M., pentru o perioadă de 1 an, respectiv până la data de 27 decembrie 2005.
Instanţa a reţinut că în raport cu probele administrate în cauză, trebuie observat că reclamantului i s-a suspendat dreptul de folosire a paşaportului la 27 decembrie 2004, ca urmare a returnării în mod repetat din străinătate, prima dată în anul 2000, din Ungaria şi în 2004, din Belgia.
S-a subliniat de instanţa de fond că prima returnare s-a făcut dintr-o ţară ce nu făcea parte la momentul respectiv din spaţiul Schengen.
Pe de altă parte, la luarea măsurii, a reţinut instanţa de fond, trebuia să se ţină seama de circumstanţele personale şi reale, de principiul liberei circulaţii a cetăţenilor ca drept fundamental, în acord cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţa de fond a considerat că măsura aplicată petiţionarului este aspră, cu atât mai mult, cu cât atât în Ungaria, cât şi în Belgia, reclamantul C.M. nu a comis fapte antisociale sau penale. La dosar s-au administrat probe că reclamantul este foarte bun prieten cu M.G., care l-a şi găzduit începând cu 15 februarie 2002.
Mai mult, acest cetăţean belgian a precizat că reclamantul este în relaţii foarte apropiate cu fiica sa, fiind chiar posibilă o căsătorie.
Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.
Se constată că măsura administrativă aplicată nu a avut în vedere datele reale ale cauzei, recurenta neproducând în recursul declara,t probe care să infirme reţinerile instanţei de fond care a apreciat corect atât situaţia de fapt, cât şi cuantumul perioadei pe care se impune suspendarea folosirii paşaportului.
Aşa fiind, recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei nr. 128 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 53/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 55/2006. Contencios. Recurs la revizuire.... → |
|---|
