ICCJ. Decizia nr. 576/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 576/2006
Dosar nr. 3332/2005
nr. 13706/1/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 10 iunie 2005 şi precizată ulterior, SC T.P. SRL Iaşi a solicitat ca în contradictoriu cu A.R.R. să se constate nulitatea absolută a actelor administrative emise de pârâtă, vizând efectuarea serviciului public de transport rutier pe traseul Iaşi - Ungheni, în urma atribuirii electronice a traseului, unui operator de transport rutier.
O acţiune cu acelaşi obiect a formulat şi Consiliul Local al comunei Ungheni, judeţul Iaşi.
În proces au formulat cereri de intervenţie în interes propriu, SC R. SRL şi SC T. SRL Iaşi, care au solicitat respingerea acţiunilor principale, ca inadmisibile.
Prin sentinţa civilă nr. 141/CA din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind lipsa de calitate procesuală activă a celor două reclamante, invocată în cauză şi pe cale de consecinţă, a respins acţiunile principale.
De asemenea, a respins cererile de intervenţie în interes propriu, formulate de SC R. SRL şi SC T.SRL Iaşi.
În sfârşit, a fost obligată reclamanta SC T.P. SRL Iaşi să plătească pârâtei A.R.R., suma de 7.000.000 lei vechi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că dreptul de a contesta validitatea actelor emise în cadrul procedurii de atribuire electronică a traseelor cuprinse în Programul de transport rutier de persoane, îl au numai operatorii de transport care s-au înscris la şedinţa de atribuire organizată de I.G.C.T.I., condiţie pe care, însă, reclamantele nu o îndeplinesc.
Că, admiterea excepţiei de procedură care a fost ridicată, face de prisos cercetarea oricăror alte aspecte invocate de părţile în litigiu.
Împotriva sentinţei la data de 23 septembrie 2005 a declarat recurs, reclamanta SC T.P. SRL Iaşi.
Deşi din dosarul de fond al cauzei rezultă că hotărârea a fost comunicată recurentei, la data de 29 septembrie 2005, motivele recursului au fost depuse abia la termenul fixat pentru judecarea acestuia, adică la termenul de astăzi.
Ori, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
În alineatul următor al aceluiaşi articol s-a prevăzut că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Prin reprezentant, recurenta-reclamantă a cerut repunerea în termenul de motivare a recursului, susţinând că neîndeplinirea acestei obligaţii legale se datorează exclusiv culpei apărătorului ales, al cărui onorariu avocaţial urma să fie achitat „la finalizarea cheltuielilor aferente celor două părţi".
Justeţea apărării respective a rămas, însă, nedovedită şi oricum, în sensul legii, afirmaţia făcută nu constituie un motiv temeinic, de natură a justifica repunerea recurentei în termenul de motivare a recursului.
Pe de altă parte, se constată că în cauză nu există motive de casare de ordine publică care ar putea fi invocate de instanţă din oficiu.
Ţinând seama de considerentele expuse, precum şi de prevederile art. 306 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., urmează a se constata nul, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul, recursul declarat de SC T.P. SRL Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 141/CA din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 59/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
