ICCJ. Decizia nr. 52/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 52/2006
Dosar nr. 3173/2005
nr. 13073/1/2005
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 aprilie 2005, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1537 din 25 februarie 2005 şi să se constate că este beneficiara drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada cât a fost deportată împreună cu familia, în Transnistria, începând cu primăvara anului 1942 şi până în toamna anului 1944.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei, Partida Rromilor Social - Democrată din România.
În motivarea acţiunii, cât şi a cererii de intervenţie s-a arătat că, deşi s-au depus toate demersurile, Direcţia Arhivelor Naţionale a comunicat că reclamanta nu se regăseşte în lista persoanelor refugiate sau deportate în raionul Transnistria, ceea ce a determinat ca dovedirea situaţiei de persoană deportată să se facă numai cu declaraţiile unor martori care s-au aflat în aceeaşi situaţie.
Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 297 din 23 mai 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 280 din 7 septembrie 2005, a admis acţiunea, precum şi cererea de intervenţie, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit că reclamanta este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1942 - septembrie 1944, care se vor acorda începând cu data formulării cererii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că declaraţiile autentificate depuse la dosar fac dovada că reclamanta a fost obligată să îşi schime domiciliul din România, în Transnistria, din motive etnice, împreună cu familia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, susţinând că declaraţiile martorilor, aflate la dosarul cauzei, nu sunt pertinente, întrucât nici unul dintre aceştia nu şi-a probat afirmaţiile cu un act oficial din care să rezulte situaţia deportării în Transnistria, în perioada menţionată.
Recursul este întemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede că în cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, rejudecă litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere.
În speţă, materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite.
Astfel, se impune completarea probatoriului, întrucât declaraţiile martorilor B.A. şi A.B. nu sunt de natură să facă dovada certă a persecuţiei etnice, respectiv a deportării reclamantei şi nici să poată fi stabilită perioada exactă a pretinsei deportări.
De aceea, este necesar ca reclamanta să depună la dosar, acte de stare civilă (certificatul de naştere şi dacă este cazul, certificat de căsătorie) şi să fie audiaţi martori cu privire la susţinerile reclamantei că a fost deportată, împreună cu familia, în Transnistria, cât şi perioada deportării.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei nr. 280 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2006. Contencios. Suspendare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 53/2006. Contencios → |
|---|
