ICCJ. Decizia nr. 552/2006. Contencios. Drepturi băneşti aferente funcţiei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.552/2006
Dosar nr. 8403/2004
nr. 27381/1/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, urmare a declinării competenţei de către Tribunalul Mehedinţi, reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Sanitară Veterinară Mehedinţi, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Prefectura judeţului Mehedinţi, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 100.000.000 lei, reprezentând drepturi salariale aferente funcţiei de director, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 1968 din 29 mai 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, s-a dispus anularea Ordinului nr. 157/2001, emis de conducătorul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin care fusese schimbat din funcţia de director, precum şi obligarea acestei autorităţi la reintegrarea în funcţie şi la plata drepturilor băneşti aferente funcţiei deţinute, începând cu data de 5 februarie 2001 şi până la data reintegrării efective. A mai arătat reclamantul că reintegrarea sa a avut loc după data pensionării, împrejurare care justifică şi cererea sa de a-i fi plătită diferenţa dintre drepturile salariale pretinse şi cuantumul pensiei.
Prin sentinţa civilă nr. 300 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată, reţinând că suma cuvenită reclamantului este în cuantum de 7.441.421 lei şi că această sumă i-a şi fost pusă la dispoziţie de către pârâtă.
Recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile sus menţionate a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 1046 din 11 martie 2004, a dispus casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, spre rejudecare.
Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 530 din 9 septembrie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.D., dispunând obligarea pârâţilor la plata sumei de 117.603.099 lei, reprezentând drepturi băneşti cuvenite pentru perioada februarie 2002 - 25 noiembrie 2003, precum şi la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost pensionat în perioada când se judeca pentru anularea Ordinului nr. 157/2001, emis de conducătorul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin care fusese schimbat din funcţia de director şi că, prin Decizia nr. 1968 din 29 mai 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, i s-a acordat indemnizaţia de conducere pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcţie şi data reintegrării efective, această perioadă incluzând-o, deci, şi pe cea în care a avut calitatea de pensionar.
Aşa fiind, arată instanţa de fond, reclamantului i se cuvine şi diferenţa dintre pensia acordată şi salariul pe care l-ar fi avut în calitate de director, această diferenţă fiind în cuantum de 117.603.099 lei, aşa cum rezultă din datele furnizate chiar de către pârâta Direcţia Sanitară Veterinară Mehedinţi, cu adresa nr. 3388 din 12 august 2004.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, au formulat recurs, pârâţii Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Recurenta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi solicită scoaterea sa din cauză, arătând că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu i-a fost reţinută nici o culpă în eliberarea din funcţie a intimatului-reclamant. Totodată, invocând prevederile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ., arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de îndrumarea dată de instanţa de recurs, în sensul de a acorda reclamantului, numai indemnizaţia de conducere, fără reactualizarea sumei reprezentate de aceasta.
Recurentul Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor solicită modificarea hotărârii instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii faţă de minister, arătând că, potrivit art. 61 din OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 215/2004, Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Primului-Ministru, prin Cancelaria Primului-Ministru. În acest sens, a solicitat introducerea în cauză a Autorităţii, pentru ca hotărârea pronunţată să-i fie opozabilă.
Având în vedere dispoziţiile legale sus menţionate, prin încheierea din 29 septembrie 2005, s-a dispus introducerea în cauză a Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, care, în calitate de succesoare a recurentului Ministerul Agriculturii, în ceea ce priveşte activitatea în domeniul sanitar şi veterinar, a luat locul acestei părţi în proces, însuşindu-şi recursul declarat de aceasta.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.
În cauză, este necontestat dreptul intimatului-reclamant la indemnizaţia de conducere corespunzătoare funcţiei de director al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi, pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcţie şi data reintegrării efective, motivele de recurs referindu-se exclusiv la calitatea procesuală pasivă a pârâţilor, pe de o parte, şi la nerespectarea de către instanţa de fond a îndrumării instanţei de recurs, în sensul de a acorda reclamantului, numai indemnizaţia de conducere, fără reactualizarea sumei reprezentate de aceasta, pe de altă parte.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se reţine că cei doi pârâţi, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, au calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta derivând din actele normative, atât cele în vigoare la data naşterii obligaţiei de plată (Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, republicată), cât şi cele în vigoare în prezent (OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor), care, reglementând organizarea şi funcţionarea pârâţilor, le conferă personalitate juridică, pe de o parte, dar şi din calitatea acestora de angajator, respectiv de emitent al ordinului de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant (act administrativ care a generat litigiul dintre părţi), pe de altă parte.
De altfel, din adresa nr. 111657 din 25 ianuarie 2005, emisă de Serviciul financiar al Direcţiei Generale Buget Finanţe, din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, rezultă că, procedând la plata efectivă către intimatul-reclamant, a drepturilor ce i se cuvin conform sentinţei civile ce face obiectul prezentului recurs, pârâţii au şi executat sentinţa civilă atacată.
În ceea ce priveşte motivul referitor la nerespectarea de către instanţa de fond, a îndrumării instanţei de recurs, în sensul de a acorda reclamantului, numai indemnizaţia de conducere, fără reactualizarea sumei reprezentate de aceasta, se constată că, în speţă, instanţa de fond nici nu a procedat astfel, suma acordată reclamantului limitându-se la cea comunicată de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară Mehedinţi, cu adresa nr. 3388 din 12 august 2004.
Faţă de cele arătate, cum sentinţa civilă pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, menţinându-se hotărârea criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mehedinţi şi Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, împotriva sentinţei civile nr. 530 din 9 septembrie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 551/2006. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 556/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
