ICCJ. Decizia nr. 538/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 538/2006
Dosar nr. 3403/2005
nr. 13992/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 610 din 6 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 6656/2004, al Curţii de Apel Cluj, s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F.T., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
În motivare s-a susţinut că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu şi a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii sale, din cauza persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, la 28 iunie 2004, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că localitatea Bica, de unde s-a refugiat reclamantul, se află sub administraţia Statului român, astfel că schimbarea domiciliului nu a fost determinată de persecuţii etnice.
Prin Decizia nr. 2144 din 31 martie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa şi s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru completarea probatoriului.
Rejudecând în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 552 din 22 septembrie 2005, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F.T. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj. A dispus anularea hotărârii nr. 10547 din 15 iunie 2003, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2003.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că motivul părăsirii domiciliului de către reclamant a fost de natură etnică, întrucât în urma ocupării Ardealului de Nord, populaţia rămasă acolo a fost integrată Statului maghiar.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs şi împotriva acestei hotărâri, criticând-o în temeiul art. 304 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că părăsirea domiciliului de către reclamant nu a fost determinată de persecuţii etnice, că aşa zisul refugiu a avut loc în luna februarie 1941, din localitatea Viişoara, judeţul Cluj, localitate aflată sub administraţia Statului român.
Examinând cauza, în raport cu motivul de recurs invocat, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că părăsirea de către reclamant a domiciliului din satul Bica, judeţul Cluj şi refugierea în localitatea Rîşca, judeţul Cluj, a fost determinată de persecuţiile etnice care se exercitau asupra românilor de către regimul instaurat după data de 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.
Din declaraţiile martorilor Z.F., H.I. şi G.T. rezultă că reclamantul, născut la 28 martie 1930, a fost nevoit să se refugieze din statul Bica care, în anul 1940, aparţinea de comuna Dretea, judeţul Cluj, în localitatea Rîşca, revenind, ulterior, în localitatea de domiciliu, martorul G.T. susţinând că, în perioada refugiului, reclamantul, împreună cu mama sa, a locuit în domiciliul său din satul Rîşca, judeţul Cluj.
În consecinţă, soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 552 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 537/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 539/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
