ICCJ. Decizia nr. 557/2006. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 557/2006
Dosar nr. 3280/2005
nr. 13498/1/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 octombrie 2003, reclamantul O.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, obligarea acesteia ca, începând cu data de 28 mai 2003, să îl încadreze la gradul II de handicap şi să-i recunoască beneficiul permanent al tuturor drepturilor şi accesibilităţilor prevăzute de lege, iar nu cum greşit a fost încadrat cu handicap mediu gradul III, prin Decizia nr. 4280 din 8 octombrie 2003, adoptată de pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2123 din 15 decembrie 2003, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că potrivit pct. 3 Cap. I din Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, acesta nu se încadrează la handicap accentuat, întrucât handicapul său auditiv nu este însoţit de alte deficienţe arătate la acest punct.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2304 din 7 aprilie 2005, a admis recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva sentinţei civile nr. 2123/2003, pe care a casat-o, trimiţând cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe. În motivarea acestei decizii s-a reţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere la pronunţarea sentinţei, foaia de observaţie nr. 9446/2004 şi audiograma din 6 aprilie 2005, urmând ca instanţa de trimitere să aprecieze în raport cu actele menţionate, necesitatea unei expertize medico-legale, pentru a fi în măsură să hotărască pe baza unui material probator complet, dacă încadrarea recurentului-reclamant în gradul de handicap stabilit prin Decizia nr. 4280/2003 (contestată), este legală.
Rejudecând pricina în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1403 din 1 septembrie 2005, a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că Decizia contestată este legală.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că reclamantul nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize, pe motiv că nu are posibilităţi materiale, iar, pe de altă parte, că din materialul probatoriu administrat în cauză (în principal acte medicale anterioare emiterii deciziei), precum şi din dispoziţiile legale incidente pricinii, rezultă că acesta nu poate fi încadrat la handicap accentuat.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul O.I.
Prin critica sumară adusă sentinţei atacate, reclamantul susţine că instanţa de rejudecare nu a ţinut cont de actele sale medicale, depuse în dosarul nr. 1651/2005, pe care le consideră suficiente pentru încadrarea sa în gradul II de handicap.
Examinând soluţia instanţei de fond, în raport cu critica formulată acesteia, cu întreg probatoriul administrat în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 726/2002, privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, pot fi încadrate în gradul de handicap accentuat, numai persoanele cu hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă sau nulă, cu tulburări grave de comunicare (surdomutitate), precum şi persoanele cu tulburări de auz bilaterale dobândite precoce (în copilărie-adolescenţă) cu pierdere peste 70 db, calculat pe audiobiogramă ce se protezează greu, asociate cu tulburări psihice şi de limbaj.
În cauză, se constată că prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 4280 din 8 octombrie 2003, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, constituită în temeiul OG nr. 14/2003, a soluţionat contestaţia formulată împotriva certificatului nr. 1411 din 28 mai 2003, emis de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a sectorului 6. Această decizie atestă că reclamantul este încadrat în gradul de handicap III, necesitând protecţie specială şi beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente gratuite de protezare auditivă, iar ca program individual de recuperare, readaptare şi integrare socială de dispensarizare la ORL şi protezare auditivă, Decizia fiind valabilă 12 luni (având termenul de revizuire în mai 2004).
Cu ocazia rejudecării, reclamantul a mai depus la dosar biletul de ieşire nr. 5580/1786 din 4 iulie 2005 care pe lângă faptul că este mult ulterior emiterii deciziei, este identic în conţinutul său referitor la diagnostic şi starea la externare („ameliorat"), cu biletul de ieşire nr. 9446 din 26 septembrie 2004.
De asemenea, şi audiograma din 6 aprilie 2005 este ulterioară actului atacat şi nu este de natură a modifica Decizia atacată.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză nu au fost prezentate acte medicale din care să rezulte nelegalitatea şi netemeinicia deciziei nr. 4280 din 8 octombrie 2003.
De altfel, în sensul celor arătate în cele ce preced, recurentul-reclamant avea obligaţia să se prezinte la revizuire în mai 2004, dar nu a prezentat dovezi cu privire la cele stabilite cu această ocazie, nici la rejudecarea fondului, nici în prezentul recurs.
Mai mult, din ultimul bilet de ieşire din spital (F.O. nr. 5580/1786 din 4 iulie 2005), rezultă că acesta s-a externat „ameliorat", cu recomandarea de a repeta tratamentul în Sanatoriul balnear şi de recuperare Techirghiol, peste 6 - 12 luni.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, corect motivată, iar critica adusă acesteia, nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, în temeiul dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ şi a art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamant O.I. împotriva sentinţei civile nr. 1403 din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 556/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 561/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
