ICCJ. Decizia nr. 539/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 539/2006
Dosar nr. 3404/2005
nr. 13993/1/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 15623 din 11 iulie 2005, reclamanta K.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16394 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 553 din 22 septembrie 2005, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta K.I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj. A dispus anularea hotărârii nr. 16394 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 august 1942 - 15 februarie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2004.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu şi a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forţate, astfel că excluderea sa de către pârâtă, de la beneficiul acordat de lege, refugiaţilor, este nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o în temeiul art. 304 C. proc. civ., pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că instanţa a interpretat greşit legea, întrucât simplul fapt al naţionalităţii române nu poate duce la concluzia că părăsirea domiciliului a fost determinată de o persecuţie etnică, că reclamanta „s-a refugiat" din localitatea Vlaha, judeţul Cluj, care se afla sub administraţia Statului român.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, este beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, reclamanta nu a dovedit că schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localităţii de domiciliu, Vlaha, judeţul Cluj şi refugiul în comuna Luna de Sus, s-ar fi datorat persecuţiilor etnice la care ar fi fost supusă, persecuţia invocată trebuia probată, ceea ce reclamanta nu a făcut.
Se reţine că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea Statului român, într-un teritoriu aflat, de asemenea, sub autoritatea Statului român, în condiţiile în care Statul român nu şi-a persecutat etnic cetăţenii, indiferent de etnia acestora.
Ca atare, mutarea dintr-o localitate, în alta, din motive personale sau din motive de război, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
De altfel, în dosarul de fond s-a depus în extras lucrarea „Recensământul din 1941", la pag. 181 din lucrare, la lit. V) este înscrisă localitatea Valaha (Săvădisla) Cluj, iar la pag. 136, în „Plasa Câmpia Turzii", la poziţia 10 este înscrisă localitatea Luna, dovadă a apartenenţei la Statul român, a localităţii de domiciliu a reclamantei, cât şi a localităţii unde aceasta „s-a refugiat". În acelaşi sens este şi adresa nr. C/3969 din 9 decembrie 2004, a Arhivelor Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj, care atestă că reclamanta nu figurează în documentele deţinute pentru perioada refugiului, 1942 - 1945, ca şi copiile unor declaraţii din anul 1942 ale locuitorilor din Vlaha, judeţul Cluj, trimise pârâtei, de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj.
În consecinţă, recursul fiind fondat, va fi admis. Se va casa hotărârea atacată şi rejudecând cauza în fond, se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 553 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 538/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 549/2006. Contencios. Anulare răspunsuri... → |
|---|
