ICCJ. Decizia nr. 59/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 59/2006
Dosar nr. 3566/2005
nr. 14640/1/2005
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 noiembrie 2003, reclamanta I.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru anularea hotărârii nr. 8367/6440 din 9 octombrie 2003, arătând că s-a născut la 2 noiembrie 1942, în Basarabia, iar familia sa s-a refugiat în România, în perioada 1940 - iulie 1941 şi apoi în 1943.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 128 din 27 ianuarie 2004, a admis în parte acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1944 - 6 martie 1945, urmând ca drepturile să fie acordate începând cu 1 ianuarie 2003.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1222 din 25 februarie 2005.
Prin cererea înregistrată la 11 august 2005, reclamanta a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei, în sensul precizării datei de început a perioadei pentru care i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea dată în camera de consiliu, la 11 octombrie 2005, a stabilit că data de început a perioadei pentru care reclamantei i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, este 1 ianuarie 1944, întrucât aceasta s-a refugiat din Basarabia, în anul 1943.
Împotriva sentinţei astfel rectificată, pârâta a declarat recurs, arătând că stabilirea datei de 1 ianuarie 1944, ca dată de început a perioadei de refugiu, este eronată, Basarabia aflându-se sub administraţie românească până la 5 martie 1944.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la 2 noiembrie 1942, în localitatea Coşeni din Basarabia, iar în anul 1943 s-a refugiat în România, împreună cu familia.
Cum reclamanta s-a refugiat, împreună cu familia, în luna noiembrie 1943, când Basarabia se afla încă sub administraţie românească, corect instanţa a stabilit data începerii perioadei de refugiu, ca fiind 1 ianuarie 1944.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 128 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 576/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 630/2006. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
---|