ICCJ. Decizia nr. 659/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 659/2006
Dosar nr. 1159/2005
nr. 5047/1/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 466/2004, la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul F.V. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Târgu Mureş, Prefectura judeţului Mureş, Poliţia municipiului Târgu Mureş, Comandamentul Judeţean de Jandarmi Târgu Mureş, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei - Serviciul Teritorial al P.N.A. Mureş, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună:
- obligarea Primăriei Târgu Mureş, în solidar cu primarul, la plata unor daune materiale ce i-au fost provocate prin neacordarea la 1 aprilie 2001, a unei părţi din spaţiul situat în Târgu Mureş;
- să i se plătească despăgubiri pentru pierderile materiale provocate de imposibilitatea cumpărării unei părţi din spaţiul menţionat;
- obligarea pârâţilor la plata unor daune morale rezultate din faptul că unii membru ai familiei sale au fost nevoiţi să-şi caute de lucru în Ungaria;
- obligarea Primăriei Târgu Mureş, la vânzarea spaţiului în cauză prin licitaţie publică, în condiţiile Legii nr. 550/2002;
- luarea unor măsuri asigurătorii şi dispunerea de urgenţă a suspendării autorizaţiei de funcţionare în spaţiu a magazinului alimentar E., administrat de SC A.P. SRL.
Reclamantul a solicitat a se constata şi faptul că pârâţii se fac vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni sau pentru încălcarea unor drepturi din Constituţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul precizează că în baza Legii nr. 42/1990, beneficiază de dreptul de a i se acorda spaţiul din municipiul Târgu Mureş, însă autorităţile locale i-au refuzat acest drept, astfel încât a suferit prejudicii materiale grave.
Mai mult decât atât, arată reclamantul, Primăria Târgu Mureş a început procedurile de vânzare la licitaţie a spaţiului respectiv, ceea ce l-a determinat să formuleze prezenta acţiune.
S-au administrat probatorii cu acte şi în urma analizării acestora, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 99 din 14 martie 2005, prin care a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului.
În considerentele sentinţei, se precizează că posibilitatea obţinerii unor spaţii comerciale de către beneficiarii Legii nr. 42/1990, a făcut obiectul unor hotărâri ale Consiliului Local Mureş nr. 118 din 24 septembrie 1998, nr. 143 din 15 octombrie 1998, nr. 143 din 12 august 1999 şi nr. 62 din martie 2001, hotărâri care nu au fost contestate de reclamant.
Reţine instanţa de fond că reclamantul nu a dovedit existenţa unei vătămări reale ca urmare a neacordării spaţiului comercial la care a făcut referire, spaţiul fiind atribuit unei alte persoane, aşa încât a considerat cererea principală, neîntemeiată.
Cu privire la cererea accesorie, în sensul de a se constata vinovăţia pârâţilor pentru comiterea unor infracţiuni, prima instanţă a constatat inadmisibilitatea acesteia în procedura contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că prima instanţă nu şi-a exercitat rolul activ în administrarea tuturor probelor necesare pronunţării unei soluţii legale, el fiind unul din beneficiari Legii nr. 42/1990, pentru acordarea unui spaţiu comercial, existând posibilitatea de a i se atribui o parte din spaţiul situat în P.T., Târgu Mureş.
Era necesar a se lămuri situaţia judiciară a spaţiului precizat, cu atât mai mult, cu cât este folosit de un prieten al primarului, acesta plătind o chirie subvenţionată, deşi nu are dreptul la subvenţii, păgubind, astfel, statul, cu importante sume de bani.
Primăria municipiului Târgu Mureş, prin primar, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Nemulţumirea reclamantului, care l-a determinat să formuleze acţiunea de faţă, se referă la imposibilitatea de a obţine un spaţiu comercial în calitatea sa de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 42/1990, autorităţile locale refuzând în mod nejustificat a-i rezolva această cerere.
Dar, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul nu şi-a dovedit calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 42/1990, nefiind în posesia unui certificat doveditor al acestor drepturi.
Deci, reclamantul nu a justificat un drept recunoscut de lege cu privire la spaţiul situat în municipiul Târgu Mureş, P.T., în suprafaţă de 431 mp, atribuit unui terţ, astfel încât nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al autorităţilor administrative, de a-i rezolva cererea referitoare la un asemenea drept.
Mai mult decât atât, cererile unor astfel de beneficiari ai Legii nr. 42/1990, de acordare a unor spaţii comerciale, au făcut obiectul unor hotărâri ale Consiliului local, caz în care, dacă ar fi formulat o astfel de cerere şi ar fi fost rezolvată nelegal prin hotărârea Consiliului local, ar fi avut posibilitatea să o conteste la instanţa de contencios administrativ.
De precizat şi faptul că Legea nr. 42/1990 a fost abrogată prin Legea nr. 341/2004, care în art. 9 a restituit obligativitatea preschimbării certificatelor doveditoare ale calităţii de beneficiar al acestor drepturi, după verificare, la cererea titularului.
În mod just a fost respinsă şi cererea recurentului-reclamant de constatare a vinovăţiei pârâţilor pentru comiterea unor fapte penale, rezolvarea acesteia nefiind de competenţa instanţei de contencios administrativ, iar disjungerea laturii penale, de cea civilă a acţiunii nu se impunea, aşa cum pretinde recurentul, acesta având posibilitatea de a se adresa organelor de cercetare penală, separat.
Aşa fiind, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, nefiind motive de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.V. împotriva sentinţei civile nr. 99 din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 658/2006. Contencios. Anulare dispoziţie... | ICCJ. Decizia nr. 662/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
