ICCJ. Decizia nr. 662/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 662/2006
Dosar nr. 2916/2005
nr. 12048/1/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2005, reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Serviciul Evidenţă Informatizată a Persoanei Prahova - Biroul Paşapoarte, să se dispună anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost returnată din Germania, ca urmare a unei pretinse şederi ilegale pe teritoriul acestui stat, iar ulterior a fost înştiinţată că împotriva sa s-a luat măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului pentru o perioadă de un an, respectiv de la data de 28 februarie 2005, până la data de 28 februarie 2006 şi că împotriva acestei măsuri a formulat contestaţie la organul ierarhic superior, însă nu i s-a comunicat modul de soluţionare al acesteia.
A arătat reclamanta că măsura ce s-a luat împotriva sa, este nejustificată, deoarece dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 65/1997, modificată prin OG nr. 84/2003, reglementează posibilitatea organelor abilitate de lege de a dispune suspendarea dreptului de folosire a paşaportului, pentru o perioadă cuprinsă între un an şi cinci ani, atunci când persoana a săvârşit în străinătate, fapte de natură să aducă atingere unei valori speciale, astfel ocrotite, precum şi în cazul returnării persoanei, indiferent de motiv, or ea a depăşit cu câteva zile termenul legal de şedere în Germania, motivat de faptul că era în curs de perfectare a căsătoriei sale cu un cetăţean german.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 104 din 25 iulie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei M.F.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantei i s-a suspendat dreptul de folosire a paşaportului, deoarece a fost returnată din Germania, pe motiv că a depăşit timpul legal de şedere.
Având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 84/2003, pentru modificarea şi completarea OG nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor din România, se prevede că cetăţenilor români li se poate refuza temporar eliberarea paşaportului, iar dacă i-a fost eliberat, el poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state, indiferent de motive.
Prin urmare, având în vedere aceste dispoziţii, reclamantei în mod corect i-a fost suspendat dreptul de folosire a paşaportului, deoarece a depăşit termenul legal de şedere şi a fost returnată din Germania.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, M.F., criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. art. 3041 C. proc. civ. şi art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile legale aplicabile, întrucât dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, modificată prin OG nr. 84/2003, reglementează posibilitatea, iar nu obligativitatea pentru organele abilitate de lege de a dispune suspendarea dreptului de folosire a paşaportului pentru o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani, atunci când persoana a săvârşit în străinătate, fapte de natură să aducă atingere unor valori sociale speciale, astfel ocrotite, precum şi în cazul returnării persoanei, indiferent de motive.
Or, în cauză, a susţinut recurenta, a făcut dovada certă că depăşirea termenului legal de şedere în Germania s-a făcut în mod justificat, fiind în curs de perfectare a căsătoriei sale.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, privind regimul juridic al paşapoartelor, aşa cum a fost modificată prin OG nr. 84/2003, cetăţenilor români li se poate refuza temporar eliberarea paşaportului, iar dacă i-a fost eliberat, el poate fi retras, ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, pentru o perioadă cuprinsă între 1 an şi 5 ani, atunci când persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state, indiferent de motiv.
În cauză, reclamanta a fost returnată din Germania, în baza acordului de readmisie dintre România şi această ţară, deoarece a depăşit timpul legal de şedere, iar măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului a fost aplicată pentru perioada limită minimă de timp de un an.
Având în vedere că reclamanta a depăşit termenul legal, de şedere şi cum dispoziţiile legale prevăd că se poate suspenda dreptul de folosire al paşaportului, indiferent de motive, rezultă că măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului s-a făcut cu respectarea condiţiilor legale, oportunitatea aplicării unei astfel de măsuri fiind indubitabil în competenţa organului abilitat de lege, iar nu a instanţei.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.F. împotriva sentinţei civile nr. 104 din 25 iulie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 659/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 663/2006. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
