ICCJ. Decizia nr. 715/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 715/2006
Dosar nr. 3534/2005
nr. 14513/1/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 august 2005, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, anularea hotărârii nr. 319 din 7 iulie 2005 şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută la 5 februarie 1945, în comuna Prejmer, judeţul Braşov, în timpul refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 628 din 10 octombrie 2005, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 5 februarie 1945 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2005.
Instanţa a reţinut că din probele existente la dosar rezultă că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, iar de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază şi copiii născuţi în perioada de refugiu a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând, în esenţă, că Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor, iar intimata-reclamantă nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ prin legea menţionată.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 5 februarie 1945, în comuna Prejmer, judeţul Braşov, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale.
Cu această motivare, soluţia Curţii de Apel Cluj este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 628 din 10 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 703/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 718/2006. Contencios → |
|---|
