ICCJ. Decizia nr. 703/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 703/2006
Dosar nr. 6931/2004
nr. 23306/1/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dolj, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1843 din 3 decembrie 2003 şi să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - decembrie 1944.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 1941, familia sa a fost deportată, pe motive etnice, în Transnistria, unde a locuit până la sfârşitul anului 1944, când i s-a permis revenirea în România, astfel că în mod greşit pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 190 din 26 martie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 1843 din 3 decembrie 2003 şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să emită o decizie, prin care să acorde reclamantei, drepturile de persoană strămutată pe perioada 20 martie 1944 - decembrie 1944.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că martorii nu au putut preciza cu exactitate data deportării, întrucât sunt persoane simple, însă, actul de naştere în care este menţionată ca dată a naşterii, data de 24 martie 1944, are efecte doar asupra acestui fapt, data eliberării, respectiv 1 iunie 1956, creează prezumţia înregistrării ulterioare a naşterii şi că au fost trecute şi elemente care nu erau reale, cum ar fi localitatea de naştere.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Recurenta a susţinut că declaraţiile martorilor conţin date neconcordante cu privire la perioada deportării, în sensul că petenta a fost deportată în anul 1942, în Transnistria, dar s-a născut în anul 1944, în comuna Dăbuleni, ori aceasta nu putea fi deportată, din moment ce nici nu se născuse.
A mai susţinut că în mod eronat instanţa a reţinut că certificatul de naştere produce efecte juridice, numai sub aspectul naşterii, nu şi sub acela al locului naşterii, deoarece în situaţia în care actul de naştere ar fi conţinut erori, petenta avea posibilitatea corectării acestora pe cale judecătorească.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, probele pe baza cărora a înţeles reclamanta să-şi susţină pretenţiile, nu sunt concludente.
Or, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Cum, în speţă, materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite, se impune completarea probatoriului, întrucât numai declaraţiile martorilor nu sunt de natură să facă dovada deplină a persecuţiei etnice şi a deportării pe acest temei şi nici să poată fi stabilită perioada exactă a pretinsei deportări.
Rezultă, aşadar, că instanţa de trimitere va trebui să dispună completarea probelor, cu înscrisuri, iar referitor la declaraţiile martorilor, urmează să verifice concordanţa acestora, cu eventuale documente de la Arhivele Naţionale.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei civile nr. 190 din 26 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 701/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 715/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
