ICCJ. Decizia nr. 753/2006. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 753/2006
Dosar nr. 2029/2005
nr. 8502/1/2005
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2005, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a solicitat anularea deciziei nr. 2037 din 29 martie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 394 din 21 septembrie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a fost modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii formulate de reclamantul F.A.G. şi a obligării pârâtului la plata în favoarea reclamantului, a echivalentului în lei a sumei de 50.000 Euro cu titlu de daune morale şi a sumei de 3.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a învederat că dezlegarea dată recursului, prin Decizia nr. 2037/2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este rezultatul unei greşeli materiale în legătură cu examinarea recursului, instanţa de recurs confundând sintagma „altor drepturi" din cuprinsul art. 278 C. proc. civ., cu dreptul intimatului de a fi reîncadrat pe funcţia de conducere.
Această confuzie a dus la dezlegarea dată recursului, în sensul admiterii acţiunii intimatului, pe considerentul că acesta era pe funcţia de conducere, la momentul formulării cererii de asigurare a condiţiilor necesare reluării activităţii pe această funcţie, şi anume, 12 ianuarie 2004.
Contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Greşeala materială la care se referă art. 318 teza I C. proc. civ., trebuie să fie săvârşită de către instanţa de recurs, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante pentru soluţionarea căi de atac. Acest text vizează numai greşeli de text involuntare, şi nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Mai mult, textul în discuţie se referă la erori materiale evidente săvârşite în legătură cu aspectul formal al judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca netimbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că acesta a fost depus în termen sau a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., întrucât dezlegarea dată recursului, prin Decizia nr. 2037 din 29 martie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu este rezultatul unei greşeli materiale.
Într-adevăr, prin Decizia atacată, urmare a admiterii recursului declarat de F.A.G., s-a evocat fondul pricinii şi a fost obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, la plata în favoarea reclamantului, a echivalentului în lei a sumei de 50.000 Euro, cu titlu de daune morale, nefiind, aşadar, rezolvată calea de atac, în temeiul unor aspecte formale.
Prin motivele invocate de contestator, care se referă, în esenţă, la greşita interpretare de către instanţa de recurs, a dispoziţiilor art. 278 C. proc. civ., se tinde la deschiderea unui nou recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, iar o atare situaţie este incompatibilă cu caracterul de excepţie al căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.
Aşa fiind, se va respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar contestatorul va fi obligat, în temeiul art. 274 C. proc. civ., la plata în favoarea intimatului F.A.G., a sumei de 1289,70 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva deciziei civile nr. 2037 din 29 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 1289,70 RON cheltuieli de judecată către intimatul F.A.G.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 741/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 754/2006. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
