ICCJ. Decizia nr. 754/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 754/2006
Dosar nr. 3113/2005
nr. 12834/1/2005
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 4384 din 20 septembrie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 1854/2004, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi ca inadmisibil, cel declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională a Vămilor Cluj, ambele formulate împotriva sentinţei civile nr. 1345 din 12 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că Autoritatea Naţională a Vămilor nu a figurat ca parte la soluţionarea în fond a cauzei, astfel încât recursul său este inadmisibil.
Asupra recursului Ministerului Finanţelor Publice, instanţa a constatat că acesta nu se fondează, întrucât reclamanta SC F. SA Cluj Napoca este beneficiara unei scutiri legale de plata taxelor vamale şi a T.V.A., prin OUG nr. 165/2001, aprobată prin Legea nr. 112/2002.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen, contestaţia în anulare din cauza de faţă, recurenta Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională a Vămilor Cluj, cererea fiind legal scutită de plata taxelor de timbru.
Cererea invocă în drept dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I şi teza a II-a C. proc. civ., în motivarea ei susţinându-se:
- că Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională a Vămilor Cluj au invocat în recurs excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 165/2001, iar instanţa de recurs a respins-o ca inadmisibilă, dar nu a aşteptat să se împlinească termenul de 48 de ore în care încheierea putea fi atacată cu recurs separat, ci a soluţionat imediat şi recursurile pe fond, ceea ce reprezintă o „greşeală materială", în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.;
- că respingerea, ca inadmisibil, a recursului Autorităţii Naţionale a Vămilor este rezultatul tot al unei greşeli materiale, întrucât Direcţia Regională a Vămilor Cluj, ca parte la judecata în fond, reprezenta autoritatea vamală, deci în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, ca parte în proces;
- că instanţa nu a cercetat, din greşeală, motivele de recurs formulate de Direcţia Regională a Vămilor Cluj, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor.
Contestaţia nu se fondează.
Nici unul dintre motivele concrete ale contestaţiei nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Pentru ca dezlegarea dată de instanţă să fie rezultatul unei greşeli materiale, trebuia ca instanţa să fi comis erori cu caracter procedural, asupra unor date materiale care să fi dus la pronunţarea unei soluţii greşite.
Nu este vorba de o greşeală a instanţei, ci, în mod obiectiv, de o greşeală materială.
Dacă instanţa ar fi trebuit să dea aceeaşi soluţie, chiar dacă ar fi cunoscut împrejurarea de fapt invocată, deşi s-a săvârşit o greşeală materială, aceasta este irelevantă şi contestaţia în anulare trebuie respinsă.
Or, în speţă, recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi care a fost respins în fond, are aceeaşi motivare în drept, ca şi recursul Autorităţii Naţionale a Vămilor, formulat pentru ea, de Direcţia Regională a Vămilor Cluj.
Aşadar, instanţa de recurs a analizat legalitatea şi temeinicia sentinţei în fond, chiar dacă a respins recursul Autorităţii Naţionale a Vămilor, ca inadmisibil.
În ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă, prin practicaua deciziei de recurs, iar nu prin încheiere separată, această eroare procedurală nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor, în numele şi pentru Direcţia Regională Vamală Cluj, împotriva deciziei civile nr. 4384 din 20 septembrie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC Farmec SA Cluj, stabilită conform art. 274 pct. 3 C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 753/2006. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 763/2006. Contencios → |
|---|
