ICCJ. Decizia nr. 835/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1049 din 31 mai 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea introdusă de reclamantul P.M., astfel cum a fost completată și apoi, restrânsă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.
Pe cale de consecință, a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 5723 din 15 martie 1994, privind concursurile pentru ocuparea posturilor didactice de conferențiar și profesor universitar și a Ordinului nr. 3205 din 8 februarie 2005, ambele emise de pârât.
Totodată, instanța a respins capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 3138/2004 și a obligat pe pârât, să emită un ordin pentru ocuparea de către reclamant, a postului de conferențiar universitar în cadrul Universității T.M. din București.
Capătul de cerere accesoriu, având ca obiect obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale, a fost respins ca neîntemeiat și în sfârșit, curtea de apel a luat act de declarația reclamantului că nu solicită cheltuieli de judecată.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.
La termenul din 24 ianuarie 2006, intimatul-reclamant P.M., prin apărătorul său, a invocat excepția de nulitate a recursului, susținând că acesta a fost înaintat și semnat de un terț, în numele directorului Direcției Juridic și Control, al cărui mandat nu exista la dosar.
Excepția de procedură este întemeiată.
Cererea de recurs, conținând motivele de casare, poartă, într-adevăr, antetul Ministerului Educației și Cercetării, Direcția Juridic și Control, fiind semnată, însă, de o altă persoană, pentru directorul V.M.
Ori, potrivit art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ea trebuia semnată de ministrul educației și cercetării sau de persoana autorizată legal de acesta, care, conform art. 51 din Legea nr. 90/2001, putea fi un secretar de stat.
în apărare, intimatul-pârât a anexat la dosar, ordinul emis de ministru, la data de 22 iulie 2005, pentru delegarea unor atribuții, directorului Direcției Juridic și Control.
De asemenea, a prezentat copia unei delegații date de acel director, șefului Serviciului Control, pe perioada deplasărilor în interes de serviciu, efectuate în intervalul 23 august - 30 septembrie 2005.
Dar, din aceste înscrisuri nu rezultă că la data înregistrării recursului - 4 octombrie 2005, acesta a fost inițiat și semnat de persoana delegată să exercite atribuțiile care revin ministrului, potrivit legii.
Cum deja s-a arătat, cererea și motivele de recurs poartă semnătura indescifrabilă a unei terțe persoane, în legătură cu care nu s-a dovedit că a fost mandatată legal să semneze în numele directorului Direcției Juridic și Control.
Ținând seama de considerentele expuse, care fac de prisos examinarea criticilor din recurs vizând fondul litigiului, precum și de prevederile art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul, recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 837/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 794/2006. Contencios → |
|---|
