ICCJ. Decizia nr. 852/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 martie 2004, reclamanții C.V., F.N., I.C., T.N., Ș.G.V., N.V.M., M.M. și M.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată a sporului de vechime în muncă, începând cu data de 1 ianuarie 2001 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, iar pentru reclamanta M.V., pentru perioada 1 aprilie 2001 - 1 iulie 2002 și obligarea Ministerului Finanțelor Publice, la alocarea fondurilor necesare achitării acestor sume.
Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 461 din 4 martie 2005, reținând incidența prevederilor art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în temeiul dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.
La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1943 din 23 noiembrie 2005, a declinat competența de soluționare a pricinii, în favoarea Tribunalului Galați și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul, la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Hotărând astfel, Curtea de Apel București a considerat că pretențiile reclamanților privind calcularea și achitarea sporului de vechime (care reprezintă un drept rezultat din desfășurarea raporturilor de muncă), reprezintă conflicte de muncă, în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999, privind conflictele colective de muncă, cauza nefiind de competența instanței de contencios administrativ, întrucât aceasta nu a fost învestită, conform art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002, cu plângere împotriva hotărârii organului de conducere al Ministerului Justiției sau al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
învestită cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat că Tribunalul Galați este competent să judece pricina în prima instanță, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Acțiunea formulată de reclamanți are ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de vechime în muncă.
Cum drepturile solicitate sunt de natură salarială, nefiind atacat un act administrativ, Curtea de Apel București a constatat corect că nu este competentă material să judece un litigiu de muncă, pentru care art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. a prevăzut competența tribunalului de a se pronunța în primă instanță.
în consecință, față de obiectul pricinii, nu sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003 și nici normele cuprinse în art. 42 al acestui act normativ, cu atât mai mult, cu cât drepturile salariale au fost solicitate și pentru o perioadă anterioară datei de 1 ianuarie 2003, la care a intrat în vigoare actul menționat.
Pentru considerentele expuse, Curtea a stabilit că Tribunalul Galați, secția conflicte de muncă, este, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competent să judece cauza în primă instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 932/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 893/2006. Contencios → |
|---|
