ICCJ. Decizia nr. 843/2006. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 843/2006
Dosar nr. 3740/2005
nr. 15333/1/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19 mai 2005 şi precizată ulterior, SC G. SA Aninoasa a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara, să se dispună, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 95/10307 din 27 aprilie 2005, emisă de pârâtă, până la soluţionarea în fond a acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. 2674/2005, al Curţii de Apel Alba Iulia.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a acestei instanţe, prin sentinţa civilă nr. 149 din 17 iunie 2005, a respins cererea precizată, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a renunţat la procedura administrativă prealabilă instituită în materie prin dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, adresându-se direct curţii de apel competentă. Că, de altfel, nu s-a făcut nici dovada blocării conturilor bancare ale reclamantei şi a începerii procedurii de executare, în condiţiile în care cererea de suspendare formulată prin acţiunea principală are termen de judecată la data de 8 iulie 2005.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC G. SA Aninoasa.
Recurenta a susţinut că în mod greşit curtea de apel sesizată a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, deoarece în speţă sunt întrunite atât condiţiile de admisibilitate a unei cereri de ordonanţă preşedinţială, cât şi cele prevăzute de art. 14 alin. (1) ale Legii nr. 554/2004.
Că în realitate, prin aplicarea deciziei de impunere nr. 95/10307 din 27 aprilie 2005 ar fi afectate grav interesele legitime ale societăţii, precum şi ale salariaţilor săi.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente, să dispună suspendarea actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
În cauza de faţă, reclamanta a renunţat la procedura administrativ-jurisdicţională instituită de OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală şi nu contestă faptul că în cadrul acţiunii directe pentru anularea actului administrativ ce formează obiectul altui dosar, a solicitat şi suspendarea executării acelui act, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului.
Ţinând seama de această împrejurare, dar şi de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora normele alin. (1), referitoare la plângerea prealabilă sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, la exercitarea căreia partea nu a optat, fără temei se susţine în recurs că cererea de suspendare era admisibilă.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. SA Aninoasa, judeţul Hunedoara, împotriva sentinţei civile nr. 149 din 17 iunie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 839/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 849/2006. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
