ICCJ. Decizia nr. 849/2006. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 849/2006
Dosar nr. 451/1/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra contestaţia în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 octombrie 2004, reclamantul L.G. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Asociaţia P. Galaţi, manifestându-şi nemulţumirea faţă de modul pretins nelegal în care consideră că se face distribuţia şi contorizarea apei, precum şi de nelegalităţile comise de Asociaţia P. şi de alte persoane în stabilirea preţului acestor servicii.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 225 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de către reclamantul L.G., a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4727 din 5 octombrie 2005.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de control judiciar a formulat contestaţie în anulare, reclamantul L.G., la data de 3 ianuarie 2006.
Se susţine că Decizia atacată a încălcat prevederile art. 261, 3 şi 5 C. proc. civ. Se mai arată că în mod eronat, instanţa a apreciat că a criticat HG nr. 425/1994, şi nu HG nr. 1591/2002. În drept se invocă prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit legii, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 318 (când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale şi omiterea din eroare de a cerceta vreunul dintre motivele de casare). Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârşit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Faţă de petitul cererii, critica formulată de contestatoare poate fi inclusă în prima ipoteză a art. 318 C. proc. civ., referitoare la greşeli materiale ce au determinat pronunţarea unei soluţii eronate.
Dar arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată, dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, textul se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părţilor, calea recursului la recurs, care să fie soluţionată de aceeaşi instanţă, sub motivul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt.
Or, în cauză, susţinerile formulate prin contestaţia în anulare au fost invocate şi examinate atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de recurs şi respinse ca neîntemeiate.
Faţă de considerentele prezentate, se constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute în art. 318 C. proc. civ., încât contestaţia în anulare urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de L.G. împotriva deciziei nr. 4727 din 5 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2006. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 850/2006. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
