ICCJ. Decizia nr. 866/2006. Contencios. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 866/2006
Dosar nr. 3107/2005
nr. 12810/1/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 306 din 6 iulie 2005, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii P.V.A., B.G., V.I., G.M., N.V., M.I., B.N., A.M., B.A., C.G., N.C., V.A.P., D.E., M.V., N.B. şi C.C., în contradictoriu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Ministerul Finanţelor Publice şi a fost obligat Ministerul Public să recalculeze impozitul pe indemnizaţia reclamanţilor pe perioada 1 iulie 2002 - 28 septembrie 2004, la zi, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în raport cu clasa acordată prin distincţia „Meritul Judiciar".
În motivarea hotărârii s-a arătat că reclamanţii au primit distincţiile intitulate „Ordinul şi Medalia Meritul Judiciar", în raport cu vechimea desfăşurată în magistratură şi, că urmare a acestor distincţii, aceştia trebuiau să beneficieze de o reducere a impozitului care se percepe la indemnizaţia primită, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997 şi OUG nr. 179/1999.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate au declarat recurs, în termenul legal, atât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
S-a solicitat, de către recurentul-reclamant Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecarea fondului, motivat de împrejurarea că prima instanţă, cu încălcarea legii, nu s-a pronunţat faţă de cererea de chemare în garanţie a Ministerul Finanţelor Publice şi a Ministrului Finanţelor Publice, formulată de acest recurent. Cât priveşte soluţionarea fondului cauzei, s-a precizat că în mod neîntemeiat instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor, reţinând că, deşi reale, susţinerile pârâtului, referitoare la norme de tehnică legislativă, potrivit cărora abrogarea unui act normativ care, la rândul lui, a abrogat un alt act normativ, nu duce la renaşterea normei anterioare, acestea nu au fost considerate aplicabile în cauză. De asemenea, s-a menţionat că în mod nelegal instanţa de fond a admis recalcularea impozitului pe indemnizaţiile reclamanţilor pentru perioada 1 iulie 2002 - 1 septembrie 2004, la zi, întrucât, începând cu data de 1 septembrie 2004, a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraţilor, prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 91 - 120 din Legea nr. 92/1992.
Recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj a solicitat, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii faţă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind pronunţată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor, ca neîntemeiată, întrucât art. 109 din Legea nr. 92/1992 a fost abrogat prin OG nr. 73/1999, care a fost abrogată prin OG nr. 7/2001 şi în final, respinsă prin Legea nr. 206/2002.
Recursurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, sunt fondate şi vor fi admise, cu consecinţa casării sentinţei nr. 306 din 6 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a trimiterii cauzei, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 159 pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică, când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad, iar conform art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, atunci când hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială, cauza se va trimite, după casare, la instanţa competentă.
În cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată - obligarea Ministerului Public să recalculeze impozitul pe indemnizaţiile reclamanţilor, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, întrucât litigiul nu este de natură fiscală şi sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă.
În concret, nu se contestă în speţă un act, o decizie sau o dispoziţie de impunere, în sensul Codului de procedură fiscală şi nici potrivit legii contenciosului administrativ, şi nu sunt aplicabile nici prevederile art. 42 din OUG nr. 177/2002, reclamanţii necontestând prin acţiunea lor „stabilirea" drepturilor salariale în interesul şi sensul normei legale citate, ci faptul că impozitul ce le-a fost reţinut, nu a fost calculat corect, potrivit legii.
Aşa fiind, în lipsa unor prevederi din legi speciale, sunt incidente dispoziţiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă, în temeiul normei cuprinse în art. 295 alin. (2) C. muncii (Legea nr. 53/2003), potrivit cu care dispoziţiile acestui act normativ se aplică cu titlul de drept comun, şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
În aceste condiţii, se impune admiterea recursurilor declarate în cauză, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, urmând ca instanţa de trimitere să se pronunţe şi asupra cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministrului Finanţelor Publice, formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi să examineze şi celelalte motive de recurs, în vederea soluţionării legale şi temeinice a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 306 din 6 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 858/2006. Contencios. Anulare parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 867/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
