ICCJ. Decizia nr. 909/2006. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.909/2006
Dosar nr. 3737/2005
nr. 15320/1/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 iulie 2005, reclamantul B.T. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Prahova, solicitând, pe calea contenciosului administrativ, anularea Ordinului nr. 360 din 16 mai 2005, emis de directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Prahova şi a Ordinului nr. 360 din 16 mai 2005, al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, precum şi obligarea pârâţilor la emiterea deciziei de suspendare din funcţia în care se afla la data de 7 iunie 2005, când Parchetul Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, cu adresa nr. 3/P/2004 din 26 mai 2005 (înregistrată la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Prahova, cu nr. 3950 din 7 iunie 2005), a făcut cunoscut instituţiei publice că s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unor infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 50 lit. h) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că a fost eliberat din funcţia publică de director executiv adjunct la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Prahova, începând cu 16 mai 2005, prin Ordinul nr. 360/2005, în baza greşitei interpretări a dispoziţiilor art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată. Ulterior, arată reclamantul, i s-a acordat o perioadă de preaviz până la 16 iunie 2005 şi, în plus, prin adresa nr. 114273 din 16 mai 2005, se precizează că atribuţiile postului cresc cu 60%, deci nu se reduce.
A mai arătat reclamantul, că la 7 iunie 2005, Parchetul Naţional Anticorupţie Ploieşti a comunicat Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Prahova, că a fost pusă în mişcare acţiunea penală cu privire la persoana sa şi în loc să se emită Decizia de suspendare a sa din funcţie, conform dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din lege, pârâţii au apreciat că suspendarea trebuie să se dispună doar până la data terminării preavizului, ceea ce contravine art. 74 alin. (3) din lege.
În baza Ordinului nr. 360/2005 şi a Notei Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 3478 din 20 mai 2005, conducerea Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a emis Decizia nr. 36 din 15 iunie 2005, prin care se stabileşte că încetează raporturile sale de serviciu începând cu data de 16 iunie 2005, deci după 31 de zile de preaviz, decizie din care, însă, în opinia reclamantului, lipseşte un articol.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. c), ale alin. (4) lit. b) şi ale alin. (7) ale aceluiaşi articol din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâţii au susţinut că actele atacate sunt temeinice şi legale, avându-se în vedere că: vechea funcţie publică de director executiv adjunct s-a redus în temeiul art. 84 alin. (4) lit. b) şi alin. (7) din Legea 188/1999, republicată; actuala funcţie publică de director executiv adjunct cu atribuţii noi în proporţie de peste 60% ,a fost avizată de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, conform prevederilor Legii nr. 188/1999, republicată; s-a respectat termenul de preaviz prevăzut în art. 85 din Legea nr. 188/1999, republicată; pentru organizarea şi susţinerea concursului în vederea ocupării noii funcţii publice de director executiv adjunct, s-a primit avizul favorabil al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, conform prevederilor HG nr. 1209/2003 şi ale OUG nr. 15/2005, aprobată prin Legea nr. 130/2005. S-a mai susţinut că până la data comunicării Parchetului Naţional Anticorupţie, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Prahova era în reorganizare, iar reclamantul se afla în perioada de preaviz, postul său fiind restructurat conform Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 342/2005 şi Ordinului nr. 343/2005.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 120 din 24 august 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, pe de o parte, că susţinerile acestuia, în sensul că nu a avut loc o restructurare a postului, în raport cu probele administrate, sunt nefondate.
Pe de altă parte, s-a reţinut că şi cererea referitoare la necesitatea emiterii unei decizii de suspendare din funcţie este nefondată, în raport cu faptul că reclamantul fusese eliberat din funcţia deţinută, prin Ordinul nr. 360/2005 şi se afla în perioada de preaviz, suspendarea sa din funcţie operând până la expirarea perioadei de preaviz.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, reclamantul B.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, după reiterarea celor arătate în acţiunea sa, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond nu a făcut o cercetare a cauzei, nu a administrat probele care erau necesare dezlegării pricinii. Mai mult, arată recurentul, instanţa a reţinut că s-a redus postul său, în condiţiile în care s-a organizat un concurs pentru ocuparea aceluiaşi post, rămas în organigramă, şi nici nu s-a dovedit că atribuţiile s-au modificat în proporţie de peste 50%.
În opinia recurentului, deşi din nici o probă aflată la dosarul cauzei nu rezultă îndeplinirea condiţiilor art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată, totuşi, instanţa de fond a reţinut doar susţinerile părţilor.
De asemenea, recurentul susţine că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind, de fapt, nemotivată.
Totodată, arată recurentul, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a Legii nr. 188/1999, republicată, iar faptul că măsuri similare cu cea reclamată, s-au luat la nivel naţional, nu este de natură a conferi legalitate, măsurii respective.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi prin prisma dispoziţiilor art.3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5), judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că motivarea sentinţei este lacunară, atât cu privire la decelarea şi interpretarea dispoziţiilor legale incidente pricinii, cât şi referitor la probele necesare a fi administrate, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului.
Prin urmare, instanţa de fond trebuia să examineze dacă textele de lege şi actele normative indicate în preambulul Ordinului nr. 360 din 16 mai 2005, conferă legalitate acestuia, precum şi deciziei nr. 36 din 15 iunie 2005.
Totodată, instanţa de fond avea obligaţia să examineze dacă susţinerile părţilor cu privire la reducerea postului, reorganizarea activităţii cu modificare substanţială a atribuţiilor autorităţii publice, respectiv a Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, precum şi a structurii organizatorice a compartimentelor, au sau nu la bază un material probatoriu consistent. De altfel, se constată că în cauză nu s-au solicitat nici măcar fişele postului respectiv (cea veche şi cea nouă) şi nici nu s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care să constate proporţia modificării atribuţiilor specifice postului, în raport şi cu organigramele depuse la dosarul cauzei.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, iar criticile formulate acesteia, sunt fondate, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru a se proceda în sensul arătat în cele ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.T. împotriva sentinţei civile nr. 120 din data de 24 august 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 898/2006. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 927/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
