ICCJ. Decizia nr. 941/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 941/2006
Dosar nr. 3647/2005
nr. 14963/1/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 1926/2005 (urmare a declinării competenţei de către Tribunalul Botoşni), reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii acestei, nr. 1505 din 14 ianuarie 2005 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, ale sale şi ale soţului său decedat, înscrisul intitulat „Extras din borderoul cu cererile intrate şi înregistrate la Prefectura judeţului Dorohoi pe anul 1945 a unor locuitori care cer repatrierea familiilor aflate în teritoriul U.R.S.S.", precum şi declaraţiile notariale ale unor martori, arătând că soţul său decedat, B.C., s-a refugiat, din U.R.S.S., în România, în perioadele martie 1940 - iunie 1941 şi martie 1944 - martie 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 321 din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că soţul decedat al reclamantei, B.C., s-a refugiat, împreună cu fratele său N., din motive etnice, din localitatea Pilpăuţi - U.R.S.S., în localitatea Ibăneşti, judeţul Botoşani, de două ori succesiv, în perioadele martie 1940 - iunie 1941 şi, respectiv, martie 1944 - martie 1945. Drept urmare, în calitate de soţie supravieţuitoare, în temeiul art. 1 lit. c), raportat la art. 3 din Legea nr. 189/2000, reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii acordate de acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, susţinând că este netemeinică şi nelegală, faţă de împrejurarea că nu s-a făcut dovada refugiului soţului reclamantei, acesta venind pe teritoriul României abia în anul 1945, în calitate de repatriat, aşa cum rezultă şi din extrasul eliberat de Arhivele Naţionale.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu toate criticile aduse de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
Or, din declaraţiile autentificate ale martorilor C.L. şi V.V., rezultă, într-adevăr, că soţul intimatei-reclamante, B.C., s-a refugiat, din motive etnice, din localitatea Pilpăuţi - U.R.S.S., în localitatea Ibăneşti, judeţul Botoşani, de două ori succesiv, în perioadele martie 1940 - iunie 1941 şi, respectiv, martie 1944 - martie 1945.
Mai mult decât atât, declaraţiile celor doi martori se coroborează cu înscrisul intitulat „Extras din borderoul cu cererile intrate şi înregistrate la Prefectura judeţului Dorohoi pe anul 1945 a unor locuitori care cer repatrierea familiilor aflate în teritoriul U.R.S.S.", eliberat de Arhivele Naţionale cu nr. 2233 din 19 decembrie 2004, care atestă prezenţa pe teritoriul României, la data de 18 aprilie 1945, a soţului intimatei-reclamante, iar nu că acesta ar fi fost repatriat la acea dată, aşa cum, în mod greşit, arată recurenta-pârâtă, în susţinerea recursului.
În cauză, dovada refugiului soţului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare, drepturile prevăzute de art. 3 din OG nr. 105/1999.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se, ca fiind temeinică şi legală, sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 321 din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 933/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 956/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
