ICCJ. Decizia nr. 933/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 933/2006
Dosar nr. 2913/2005
nr. 12033/1/2005
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 32/F din 26 aprilie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul I.G., prin care acesta, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a solicitat obligarea pârâţilor la numirea sa în funcţia de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui drept recunoscut de lege, iar refuzul autorităţilor pârâte de a-i soluţiona favorabil cererea, este justificat de dispoziţiile art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs, reclamantul I.G.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul I.G. a arătat că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea sa, ignorând că a făcut dovada unui drept câştigat, şi anume, acela de a funcţiona la un parchet de pe lângă tribunal, aşa cum rezultă din Ordinul nr. 1033/C din 8 iunie 1998 al ministrului justiţiei, prin care a fost promovat în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Glaaţi.
Recurentul a mai arătat că instanţa de fond în mod nejustificat a primit punctul de vedere al pârâtelor, în sensul că, potrivit art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs, organizat la nivel naţional, făcând, astfel, o aplicare retroactivă a legii, în cazul său, deoarece dreptul lui de a funcţiona la un parchet de pe lângă tribunal fusese dobândit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
În fine, recurentul a mai arătat că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că în cazul său nu sunt aplicbile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, nefiind vorba de un drept proteguit de lege, fiind irelevantă în cauză împrejurarea că între timp a fost delegat într-o altă funcţie şi că, începând cu data de 15 iunie 1998 şi până la 23 martie 2001, a fost schimbat de mai multe ori din funcţiile de conducere deţinute.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile recurentului şi prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 304 şi 3041, Înalta Curte reţine că recursul de faţă este întemeiat şi urmează a fi admis, în limitele şi pentru considerentele în continuare expuse.
În raport cu obiectul acţiunii reclamantului, cu data formulării acesteia, dar şi cu apărările pârâtelor, reţinute de instanţa de fond, în sensul că, potrivit Legii nr. 303/2004 [art. 43 alin. (1) şi (2)], promovarea magistraţilor se face numai prin concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Astfel, reţinând potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, că judecătorii inamovibili şi procurorii care se bucură de stabilitate, sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii şi având în vedere faptul că recurentul-reclamant a solicitat prin acţiunea sa, şi obligarea pârâtelor-intimate, la numirea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, precum şi lipsa calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Justiţiei, instanţa de fond avea obligaţia, fie de a solicita reclamantului o precizare de acţiune, sub aspectul părţilor cu care înţelege să se judece, fie de a pune direct în discuţia părţilor, necesitatea citării în proces a Consiliului Superior al Magistraturii, ca autoritate pe deplin competentă, în ceea ce priveşte numirea, cariera, formarea şi promovarea judecătorilor, ca şi a procurorilor, conform Legii nr. 317/2004.
Neprocedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, cu încălcarea principiului contradictorialităţii, care urmează a fi casată, urmare a admiterii recursului de faţă, în baza art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează, aşadar, să citeze în cauză şi Consiliul Superior al Magistraturii, să clarifice cadrul procesual în raport cu obiectul acţiunii reclamantului şi, totodată, să valorifice şi toate celelalte apărări şi susţineri ale părţilor formulate în cadrul recursului de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul I.G. împotriva sentinţei civile nr. 32/F din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 927/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 941/2006. Contencios → |
|---|
