ICCJ. Decizia nr. 932/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 octombrie 2004, reclamantul S.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Prezidențială, obligarea acesteia să-i răspundă la petiția înregistrată sub nr. 23769 din 4 august 2004 și, în situația în care nu i se va răspunde sau răspunsul nu va fi satisfăcător, să fie obligată pârâta la plata sumei de 25.000 Euro, cu titlu de daune morale.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a solicitat în mod repetat Președintelui României, să i se răspundă în legătură cu un caz concret al activității fostelor servicii de securitate, îndreptată împotriva intereselor sale personale și a intereselor naționale, precum și în legătură cu continuarea, după anul 1989, a aceleiași activități, de către aceleași persoane și instituții, nu a primit nici un răspuns la cererile sale. La dosar au fost depuse, în copie, memoriile nr. 3602 din 5 mai 2002, nr. 6782 din 1 iulie 2002 și nr. 23769 din 4 august 2004, adresate Președenției României.
Prin sentința civilă nr. 1028 din 30 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant, apreciind că instituția prezidențială a respectat dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 și pe cele ale O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din nota nr. DSN-I/576 din 18 aprilie 2005, emisă de Departamentul Securității Naționale al Administrației Prezidențiale, în urma memoriului nr. 3602/2002, reclamantul a fost invitat la sediul instituției, împreună cu directorul adjunct al Direcției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului General, pentru discuții în legătură cu cele sesizate prin memoriu și că, în consecință, au fost declanșate investigații specifice.
întrucât, prin memoriile adresate ulterior, reclamantul a reluat aspectele semnalate inițial, fără a aduce în discuție noi elemente, în mod corect a apreciat instituția pârâtă, că nu mai este cazul să i se răspundă.
împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, reclamantul S.Ș, invocând prevederile art. 304 pct. 7 - 10 și art. 3041C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond nu a răspuns principalului aspect invocat prin acțiune, acela referitor la încălcarea de către pârâtă a obligației legale de a răspunde în termenul de 45 de zile, iar aprecierea din cuprinsul considerentelor sentinței atacate, potrivit căreia dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 și ale O.G. nr. 27/2002 au fost respectate de către pârâtă, este una generală, nefiind însoțită de argumente în acest sens.
De asemenea, se arată în motivele de recurs, hotărârea instanței de fond nu cuprinde mențiunile prevăzute la art. 261 alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. civ. (domiciliul sau reședința părților și termenul declarării recursului), nu a fost comunicată părților, în termenul de 7 zile de la pronunțare, conform art. 261 alin. (3) din același cod, iar repartizarea cauzei, spre soluționare, nu s-a făcut aleatoriu, ci preferențial.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea l-a respins pentru următoarele considerente:
Acțiunea formulată de recurentul-reclamant a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, lege aplicabilă în cauză în raport cu data introducerii acțiunii și cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.
Obiectul acțiunii vizează "refuzul nejustificat" al intimatei-pârâte de a răspunde recurentului la memoriul înregistrat sub nr. 23769 din 4 august 2004.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că în raport cu probele administrate în cauză nu se poate reține un "refuz nejustificat" în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, dată fiind atitudinea în concret a intimatei-pârâte față de cererea recurentului și, respectiv, față de cele susținute prin această cerere.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul Notei nr. DSN 1/576 din 18 aprilie 2004, emisă de intimata-pârâtă Administrația Prezidențială, în urma memoriului formulat, recurentul-reclamant a fost invitat la sediul instituției, în urma discuțiilor purtate, fiind declanșate investigații specifice celor semnalate.
Așadar, este evident că intimata nu a "refuzat" să-i răspundă recurentului, ci dimpotrivă dând curs celor semnalate, a apelat la organele abilitate pentru declanșarea investigațiilor. Așa se explică și faptul că ulterior declanșării investigațiilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a început urmărirea penală împotriva unor terțe persoane, împrejurare necontestată de recurentul-reclamant care, de altfel, a și depus dovada scrisă în acest sens.
împrejurarea că recurentul a solicitat reabilitarea și reintegrarea profesională în Ministerul Afacerilor Externe, nu reprezintă relevanță pentru calificarea "refuzului nejustificat", deoarece reintegrarea, ca și reabilitarea nu țin de competența intimatei-pârâte și nici de atribuțiile de mediere ale Președintelui României.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, deoarece atitudinea intimatei-pârâte nu poate fi calificată drept "refuz nejustificat".
Cât privește susținerea recurentului-reclamant, în sensul că sentința pronunțată este lovită de nulitate, deoarece ea nu arată termenul în care poate fi exercitat recursul, aceasta urmează a fi înlăturată, ținând cont de faptul că atât căile de atac, cât și termenele în care se pot exercita, sunt prevăzute de lege, ele neputând fi acordate sau suprimate de instanță.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 934/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 852/2006. Contencios → |
|---|
