ICCJ. Decizia nr. 934/2006. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 20 mai 2003, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.G. a chemat în judecată Ministerul Economiei și Comerțului și S.N.P. P. SA, solicitând, printre altele, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.O3 nr. 3066 din 5 august 1996.
Cauza a fost soluționată în primă instanță, prin sentința civilă nr. 316 din 23 septembrie 2003, prin care Curtea de Apel Timișoara a respins capătul de cerere privind anularea actului administrativ și a trimis, spre competentă soluționare, prin disjungere, Judecătoriei Zalău, celelalte capete ale acțiunii.
în urma casării hotărârii, cu trimitere spre rejudecare, prin decizia nr. 224 din 18 ianuarie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a format dosarul nr. 1884 din 22 februarie 2005, al Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Prin încheierea din 13 septembrie 2005, instanța de trimitere a dispus disjungerea cauzei și declinarea în favoarea Judecătoriei Zalău, a competenței de soluționare a cererii reclamantei privind obligarea pârâtei S.N.P. P. SA, la plata unei chirii de 506.960.500 lei cu dobândă, reținându-se că această solicitare nu are un caracter accesoriu, în raport cu acțiunea principală ce vizează anularea unui act administrativ.
La data de 4 octombrie 2005, reclamanta a depus la dosar, cerere de anulare a măsurii disjungerii cauzei și declinării competenței, calificată ulterior drept recurs împotriva încheierii din 13 septembrie 2005.
în motivarea căii de atac, reclamanta a criticat măsurile dispuse, prin încheierea premergătoare din 13 septembrie 2005, arătând că despăgubirile solicitate cu titlu de chirie constituie o cerere accesorie a acțiunii principale privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile art. 304,art. 299 și art. 282 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a respins recursul, ca inadmisibil.
Hotărârea recurată din 13 septembrie 2005 constituie o încheiere premergătoare pronunțată de instanță, în condițiile art. 268 alin. (2) C. proc. civ., împotriva căreia nu se poate exercita separat calea de atac a recursului, ci numai odată cu fondul, dispoziția analizată putând fi din nou pusă în discuție cu ocazia dezbaterilor finale.
în consecință, se constată că recursul de față este inadmisibil, fiind respins ca atare.
De altfel, în raport cu prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a capătului de cerere, privind pretențiile, apare ca formulat tardiv, cu depășirea termenului legal de 5 zile de la pronunțare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 917/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 932/2006. Contencios → |
|---|
