ICCJ. Decizia nr. 109/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 109/2007
Dosar nr. 12870/1/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 februarie 2005, reclamantul C.M. a solicitat anularea Ordinului nr. 0131/C din 1 octombrie 2004 a Comandamentului Corpului Pompierilor Militari, susţinând că, prin acest act, în mod vădit temeinic şi nelegal, s-a dispus retrogradarea sa din funcţie şi punerea la dispoziţia unităţii, urmând a fi numit într-o funcţie de execuţie.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 54 din 18 aprilie 2005, a respins, ca nefondată acţiunea, reţinând că procedura aplicării sancţiunii disciplinare a fost respectată şi că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a încălcat obligaţia de respect al demnităţii gradului a funcţiei de adjunct al comandantului grupului I de pompieri la grupul de pompieri Petrodava, judeţul Neamţ, iar în raport cu gravitatea abaterii, sancţiunea aplicată este proporţională şi temeinică.
Recursul declarat împotriva sus menţionatei sentinţe, de reclamantul C.M., a fost respins ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4959 din 17 octombrie 2005, constatându-se că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2006, reclamantul C.M. a formulat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 54 din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Învestită cu soluţionarea acestei cereri de revizuire, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 129 din 10 iulie 2006, a respins-o ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că înscrisul invocat de revizuent, respectiv procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 591696 din 18 noiembrie 2005, nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., pentru a conduce la încuviinţarea cererii de revizuire, acest act vizând cercetarea administrativă cu privire la paguba adusă unităţii şi nu sancţiunea disciplinară, care a constituit obiectul judecăţii în cauză.
Împotriva sentinţei civile nr. 129 din 10 iulie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a formulat recurs în termenul legal, revizuentul C.M., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, desfiinţarea hotărârii date de instanţa de fond şi admiterea cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată.
S-a învederat de către recurent, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, instanţa de fond reţinând în mod greşit că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pe motiv că înscrisul nou prezentat care a fost indicat ca fiind procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 592696 din 18 noiembrie 2005, nu ar fi de natură a influenţa soluţia din dosarul prin care a fost contestată sancţiunea disciplinară.
În aceste condiţii, s-a susţinut de către recurent, instanţa a făcut aceeaşi confuzie între răspunderea patrimonială şi răspunderea disciplinară, confuzie creată în mod intenţionat de către intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, în sensul că, deşi punctul de plecare pentru aplicarea sancţiunii disciplinare privind retrogradarea din funcţie a contestatorului, a fost răspunderea patrimonială în permanenţă s-a făcut trimitere la această răspundere patrimonială, atunci când a fost soluţionată contestaţia împotriva sancţiunii disciplinare, fiind considerate de către prima instanţă ca nerelevante, aspectele referitoare la unele lipsuri esenţiale, cum ar fi lipsa cercetării prealabile, care a şi dus, de altfel, la anularea deciziei de impunere.
Or, o minimă verificare a actelor existente la dosarul cauzei ar fi dus la concluzia firească a faptului că lipsa cercetării administrative la emiterea deciziei de imputare, respectiv la stabilirea răspunderii patrimoniale a determinat lipsa cercetării administrative şi pentru sancţiunea disciplinară, între cele două acte emise de intimată existând o strânsă legătură, acestea având la bază acelaşi act, respectiv Raportul Corpului de Control nr. 027414 din 14 septembrie 2004 care a fost emis în urma controlului efectuat în perioada 10 - 14 august 2004, în afara acestui act nemaiexistând nici un alt document în baza căruia să se fi dispus aplicarea sancţiunii disciplinare.
S-a precizat că prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 592.696 din 18 noiembrie 2006, care prezintă trăsăturile unui înscris nou, s-a constatat că raportul sus menţionat nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat act valabil la aplicarea sancţiunii disciplinare, atâta vreme cât pentru completarea acestuia a fost necesară o cercetare administrativă ulterioară ale cărei concluzii, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată, ar fi condus în mod categoric la o altă concluzie, în ceea ce priveşte soluţia contestaţiei împotriva Ordinului nr. 01313/C din 1 octombrie 2004 prin care s-a dispus retrogradarea recurentului pe baza unui raport incomplet care nu corespundea realităţii.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., invocate în sprijinul căii de atac formulate de reclamantul C.M., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Termenul de revizuire într-o asemenea situaţie, conform prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., este de o lună şi curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Coroborând prevederilor art. 322 pct. 5 teza I, cu cele ale art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ambele de strictă interpretare şi aplicare, se impune concluzia că, întrucât se are în vedere „descoperirea" înscrisului doveditor, acest înscris trebuia să fi existat la data judecăţii, finalizată prin hotărârea a cărei revizuire se cere şi că înscrisurile constituite (emise, întocmite) ulterior nu pot servi ca temei al unei cereri de revizuire.
În cauză, se observă că înscrisul invocat de recurentul C.M. în sprijinul cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 592.969/2006, a fost emis de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Neamţ, la 18 noiembrie 2005, după rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 54 din 18 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 4959 din 17 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel că acesta nu poate constitui temei al căii extraordinare de atac a revizuirii.
Pe de altă parte, cum corect a apreciat şi prima instanţă, înscrisul invocat ca temei al revizuirii se referă la cercetarea administrativă privitoare la paguba adusă intimatului, cu alte cuvinte la răspunderea patrimonială a recurentului, pe când obiectul procesului finalizat prin sentinţa atacată pe calea revizuirii l-a constituit constatarea Ordinului nr. 01313 din 2 octombrie 2004, emis de comandantul Corpului Pompierilor Militari, prin care C.M., adjunct al comandantului grupului de pompieri I la Grupul de Pompieri „Petrodava" al judeţului Neamţ a fost sancţionat disciplinar cu retrogradarea din funcţie.
În aceste condiţii, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.M. împotriva sentinţei civile nr. 129 din 10 iulie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinţei civile nr. 129 din 10 iulie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1066/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 11/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
