ICCJ. Decizia nr. 1110/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1110/2007
Dosar nr. 11953/1/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 noiembrie 2003, reclamanţii E.R.C.O. şi O.C.U.U.R.O.S.U.D.M.V.O. au chemat în judecată Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, A.P.R.P.(pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001), P.M.O. şi C.L.O. solicitând anularea Deciziei nr. 106 din 9 septembrie 2003 şi obligarea pârâtelor la retrocedarea în natură a imobilului situat în Oradea.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin actul administrativ susmenţionat li s-a respins cererea de retrocedare pe considerentul că imobilul în discuţie a fost distrus în urma bombardamentelor din timpul celui de-al doilea război mondial, noul imobil fiind reconstruit de Statul Român între anii 1953 – 1954.
În realitate, au susţinut reclamanţii, nu au fost depuse dovezi nici privind distrugerea în totalitate a clădirii, nici referitoare la ridicarea noii construcţii din temelii, cu atât mai mult cu cât la inventarierea dispusă conform O.M.Î.P. nr. 153699/1949, a figurat şi imobilul în litigiu, fără a se menţiona că ar fi fost bombardat.
De asemenea, cu ocazia intabulării imobilului pe numele Statului Român, după naţionalizare, au fost transmise atât terenul cât şi construcţia. Reclamanţi au mai arătat că, în realitate s-au efectuat doar reparaţii capitale la clădire fiind astfel aplicabile prevederile art. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 501/2002, aprobate prin HG nr. 1164/2002, potrivit cărora în această situaţie imobilele se retrocedează.
Prin sentinţa nr. 121 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru retrocedarea în natură a imobilului, întrucât pot fi restituite doar acele construcţii care existau fizic la data intrării în vigoare a OUG nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002, condiţionat şi de existenţa unei identităţi între clădirea preluată abuziv şi cea existentă în anul 2000.
Aceleaşi acte normative precum şi pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 1094/2005, prevăd că prin imobil ce face obiectul retrocedării se înţelege construcţia existentă în natură, împreună cu terenurile aferente, adăugirile aduse clădirii preluându-se cu plată numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată.
În cauză, Instanţa a reţinut că întrucât suprafaţa reconstruită reprezintă 53,60% din aria desfăşurată actuală, este vorba de un imobil nou ce nu poate face obiectul retrocedării.
Instanţa a constatat că imobilul în litigiu a fost incendiat în anul 1944 în urma evenimentelor de război, clădirea fiind ulterior demolată în proporţie de 60% şi reconstruită după naţionalizare, operaţie efectuată şi suportată de P.M.O.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii E.R.C.O. şi O.C.U.U.R.O.S.U.D.M.V.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanţii au arătat că Instanţa de Fond a reţinut în mod eronat că imobilul revendicat ar fi fost distrus în totalitate. S-au ignorat astfel, procesul - verbal de preluare a imobilului de către Statul Român, în anul 1949, în care se menţionează expres existenţa imobilului cu 4 nivele, precum şi raportul de expertiză tehnică depus la dosar la 24 mai 2004 în care se consemnează că, urmare a bombardamentului din 1944 şi a incendiului din 1952, nu a fost demolată întreaga construcţie, astfel încât nu poate fi vorba de un imobil nou.
Reclamanţii au criticat sentinţa şi pentru că a preluat concluziile noii expertize tehnice, confuze şi neconcludente, raportul nedeterminând suprafaţa adăugirilor aduse construcţiei, pentru a se putea decide dacă acestea depăşesc sau nu 50% din aria desfăşurată actuală numai în primul caz dispoziţiile art. 1 alin. (3) din OUG nr. 94/2000 modificat prin Legea nr. 247/2005 fiind aplicabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că probele administrate au fost corect apreciate, Instanţa reţinând în mod justificat că imobilul nu poate fi retrocedat întrucât nu există identitate între construcţia existentă şi cea preluată de stat, nefiind astfel întrunite cerinţele art. 1 alin. (1) din OUG nr. 94/2000.
La data trecerii imobilului în proprietatea statului în anul 1949 clădirea a fost parţial distrusă în urma bombardamentelor, iar ulterior, a fost demolată în proporţie de 60%, elementele din structura de rezistenţă fiind total demolate şi reconstruite. Instanţa a reţinut în mod judicios că reconstrucţia etajelor 1 şi 2 ale clădirii a fost efectuată în 1953 – 1954 şi suportată de P.M.O., după naţionalizare imobilul căpătând încă 16 apartamente.
În sensul că reconstruirea imobilului s-a făcut de Statul Român după naţionalizare s-au avut în vedere actele depuse de P.M.O., datate în perioada 1949 – 1954, din care rezultă consolidarea clădirii la nivelul parterului, demolarea şi refacerea în totalitate a pereţilor etajelor 1 şi 2, precum şi a planşeelor intermediare, parţial şi în totalitate a planşeului de pod, inclusiv a şarpantei şi a învelitoarei.
Raportul de nouă expertiză tehnică efectuat de trei specialişti a stabilit că, după refacere, nu se mai respectă nici un element din vechea construcţie, valoarea intervenţiei pentru punerea în exploatare a clădirii reprezentând o pondere valorică de peste 60% din valoarea tehnică la zi a clădirii. Aceeaşi lucrare a precizat, răspunzând la obiecţiunile formulate, că suprafaţa reconstruită este în proporţie de 53,59%, respectiv de 1613,37 mp, suprafaţa neafectată de reconstrucţie fiind de 1396,41 mp. S-a precizat din nou că, întrucât după preluare, şi părţile care nu au fost reconstruite în totalitate au necesitat intervenţii majore, în special la tâmplărie, finisaje şi instalaţii, aportul valoric global la reconstrucţia clădirii este de 60%.
În consecinţă, Instanţa a reţinut în mod corect faptul că este vorba de un imobil nou, ce nu poate face obiectul retrocedării, concluzie ce nu este contrazisă de înscrisul la care face referire reclamanţii, procesul - verbal de inventariere din 1949 în care se şi consemnează necesitatea reclădirii, nerezultând din probele administrate, că adăugirile ulterioare au reprezentat doar reparaţii capitale.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.R.C.O. şi de O.C.U.U.R.O.S.U.D.M.V.O. împotriva sentinţei nr. 121/ CA/ PI din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1109/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1111/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
