ICCJ. Decizia nr. 1171/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1171/2007
Dosar nr. 7688/2/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 august 2006, reclamantul S.G.V. a chemat în judecată S.S.P.R. din Decembrie 1989 şi C.P.C.S.E. din Decembrie 1989 de pe lângă P.R., solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, Instanţa să constate că Dosarul nr. 16340 din 17 decembrie 2004 depus la sediul S.S.P.R. cu documentele, înscrisurile şi probele solicitate este complet şi să oblige pârâţii la eliberarea certificatului de revoluţionar preschimbat, cu celeritate, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 341/2004.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul arată că cererea are la bază art. 82 C. proc. civ., drepturile constituţionale şi cele conferite prin legi speciale (Legea nr. 341/2004) precum şi drepturile ce rezultă din aplicarea acestora. Arată reclamantul că se tergiversează soluţionarea cererilor sale deşi dosarul lui este complet.
Pârâtul S.S.P.R. din Decembrie1989 a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia prematurităţii introducerii cererii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin cerere scrisă, reclamantul a solicitat scoaterea din cauză a pârâtei C.P.C.S.E. din Decembrie 1989.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2014 din 27 septembrie 2006 a luat act de renunţarea la judecată în contradictoriu cu pârâta C.P.C.S.E. din Decembrie 1989, a respins excepţiile lipsei plângerii prealabile şi prematurităţii ca nefondate şi a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, pe de o parte, că nu se poate substitui pârâtelor în verificarea şi analizarea dosarului potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 coroborat cu art. 12 alin. (1) şi alin. (2), art. 13 din HG nr. 1412/2004.
Pe de altă parte, Instanţa de Fond a reţinut că termenul pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar s-a prorogat până la data de 30 iunie 2007 prin Legea nr. 347/2006, pârâtele fiind angajate într-o acţiune complexă de dificultate şi care necesită timp.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S.G.V., invocând dispoziţiile art. 299 alin. (1), 301 şi 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susţine că Instanţa de Fond nu a ţinut seama de probatoriile depuse la dosar care justificau vătămarea într-un drept (drepturi) ca urmare a tergiversării emiterii unui act administrativ; că neadmiţând excepţiile invocate de pârâta S.S.P.R. aceasta a omis fondul cererii, scopul acesteia şi justificarea ei, cerere care în opinia sa este matură, îndreptăţită, justificată legal şi temeinică şi că Instanţa de Fond a omis să se pronunţe asupra atât a chestiunilor prealabile cât şi a capetelor de cerere.
Ulterior, recurentul şi-a precizat de mai multe ori motivele de recurs arătând, în principal, că sentinţa atacată este netemeinică, insuficient motivată şi insuficient probantă faţă de înscrisurile şi probatoriile depuse la dosarul cauzei, precum şi cele prezentate în scris şi verbal în Instanţă. În drept a invocat dispoziţiile art. 299 alin. (2), 301, 284, 302, 3021, 303 alin. (1), (2) şi (5), 304, 312, 314, 316, 109, 118, 236, 167 C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 341/2004, ale Legii nr. 42/1990, ale HG nr. 1412/2004, ale Legii nr. 544/2001, făcând trimitere şi la adresa A.P. din 6 iulie 2006 precum şi la adresa C.P. din 16 iunie 2006.
Mai arată recurentul că a suportat din nou costul protezei auditive şi a tratamentelor medicale necesare, fiind lipsit de drepturile conferite de lege întrucât intimatul - pârât, invocând prorogarea termenului de preschimbare a termenului, viciază principiile Legii nr. 341/2004 şi drepturile conferite de certificatul încă valabil, drepturile sale nefiind suspendate prin lege.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei Instanţei de Fond şi prezentate rezumativ în cele ce preced, cu toate probele administrate atât la Instanţa de Fond cât şi în recurs precum şi toate dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 certificatele doveditoare care, în perioada 1990 – 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5) se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R. din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Numai că termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv prin OUG nr. 133/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2005, prin OUG nr. 182/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 148/2006, prin Legea nr. 347/2006 şi prin OUG nr. 132/2006 până la data de 31 martie 2008 inclusiv.
Totodată, dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 potrivit cărora certificatele doveditoare care, în perioada 1990 – 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 pe perioada preschimbării, maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează valabilitatea.
De asemenea, termenul prevăzut la art. 9 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv prin OUG nr. 133/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2005 şi OUG nr. 182/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 148/2006.
Este cunoscut că prin art. 91 din Legea nr. 341/2004 cu modificările ulterioare, legiuitorul a distins între „termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare calităţii de revoluţionar" (alin. (1)), „termenul final de depunere a documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluţionar" (alin. (2)), termene prorogate prin art. 1 şi art. 2 din OUG nr. 132/2006 şi termenul de preschimbare, acest din urmă termen vizând activitatea intimatului pârât.
Având în vedere textele de lege mai sus arătate precum şi toate probele administrate în cauză, Înalta Curte constată, pe de o parte, că în mod corect a reţinut Instanţa de Fond, că autoritatea publică este în plină desfăşurare a activităţii de preschimbare a certificatelor, încadrându-se în termenul prorogat succesiv.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în condiţiile în care solicitantul respectă termenele de solicitare şi de depunere a documentelor, faptul că încă nu i s-a preschimbat certificatul pe motiv de prorogare a termenului destinat acestei operaţiuni nu-i este imputabil acestuia. Prin urmare, având în vedere scopul legii, art. 9 alin. (4) nu poate fi interpretat decât în sensul că în condiţiile mai sus arătate, pe perioada preschimbării, certificatul eliberat anterior îşi păstrează valabilitatea şi în sensul realizării drepturilor conferite de acesta.
De altfel, în acest sens este şi răspunsul exprimat de A.P. prin adresa din 6 iulie 2006.
Mai mult, faptul că voinţa legiuitorului este în sensul celor arătate în cele ce preced rezultă fără putinţă de tăgadă şi din dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 347/2006.
Prin urmare, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.G.V. împotriva sentinţei civile nr. 2014 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1117/2007. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 1295/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
