ICCJ. Decizia nr. 1124/2007. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1124/2007
Dosar nr. 10923/1/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 153 din 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de Guvernul României şi Primarul Municipiului Timişoara şi a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC B.T. SA Timişoara, împotriva pârâţilor Guvernul României, Municipiul Timişoara prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi ca o consecinţă a dispus revocarea parţială a HG nr. 1016/2005, în sensul anulării poziţiilor nr. 1566 şi 1567 din Anexa nr. 2 a HG nr. 1016/2005.
Cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de M.A.I. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin HG nr. 1016/2005 s-a modificat HG nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi cel al municipiilor oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş şi potrivit Anexei nr. 2 la această hotărâre au fost trecute în domeniul public al municipiului Timişoara, bunurile evidenţiate la poziţiile nr. 1566 şi 1567 din anexă, imobilele respective fiind evidenţiate şi în C.F. Timişoara, conform extrasului de carte funciară aflat la dosar, reclamanta având un drept de administrare asupra construcţiilor prin edificare conform înscrierii din cartea funciară.
Se constată că HG nr. 1016/2005 a fost emisă de Guvernul României în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, practic încălcându-se dispoziţiile acestei legi şi trecându-se în proprietatea publică a Municipiului Timişoara, imobilele reprezentate de construcţii proprietatea reclamantei, evidenţiate în cartea funciară, fără aplicarea art. 7 lit. e) din Legea nr. 213/1998, ceea ce constituie o vătămare în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi o încălcare a interesului legitim al reclamantei, aceasta luând fiinţă conform Legii nr. 15/1990 prin Decizia nr. 492 din 12 noiembrie 1990 a Prefecturii judeţului Timiş, fiind de fapt succesoarea fostei unităţi economice de stat Î.C.S.M.M.C. Timişoara.
Fiind o societate comercială cu capital de stat la data înfiinţării sale are şi interesul legitim de a beneficia de prevederile art. 1 alin. (1) din HG nr. 834/1991 fapt pentru care a solicitat pârâtului Municipiul Timişoara atestarea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în C.F. aflat în litigiu, potrivit plângerii prealabile înaintate de reclamantă pârâtului Guvernul României.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii, Guvernul României, Primarul Municipiului Timişoara prin reprezentanţii săi legali şi M.A.I. reprezentat prin D.G.R.J.C., susţinând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond care a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Pârâtul Guvernul României susţine în esenţă că în speţă reclamanta a solicitat anularea HG nr. 1016/2005, fără a-şi justifica, în raport cu art. 52 din Constituţia României şi cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală activă pentru că nu dovedeşte existenţa dreptului vătămat şi legătura de cauzalitate dintre emiterea actului administrativ şi presupusa vătămare.
Actele depuse pentru atestarea dreptului de proprietate al reclamantei nu echivalează cu titlu de proprietate, reclamanta având doar un drept de administrare operativă asupra terenului respectiv, teren ce formează obiectul procedurii de atestare a dreptului de proprietate prevăzută de art. 1 alin. (1) din HG nr. 834/1991, fără a se fi clarificat regimul juridic al terenului, acela de proprietate privată al reclamantei.
Pe de altă parte susţine recurentul, în extrasul de carte funciară eliberat de oficiul de C.P.I. Timişoara, la data de 5 octombrie 2005, în partea a II-a la „înscrieri privitoare la proprietate" este menţionat Statul Român în calitate de proprietar, SC B.T. SA având doar un drept de administrare operativă.
În altă ordine de idei, raportat la condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea reclamatului, pentru că actul de inventariere a bunurilor aparţinând domeniului public nu creează drepturi noi, şi nu modifică regimul juridic al bunurilor respective şi pe cale de consecinţă nu este de natură a vătăma drepturile reale, actuale ale deţinătorilor imobilelor.
Recurentul Primarul Municipiului Timişoara, susţine că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât pentru a se legitima procesual activ, reclamanta trebuia să facă dovada că este titulara unui drept subiectiv civil material actual şi real, ori în speţă aceasta nu a adus dovezi în acest sens, pentru a se trage concluzia că a fost vătămată prin adoptarea hotărârii ce face obiectul litigiului.
Hotărârea de Guvern atacată este temeinică şi legală, fiind adoptată cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 a Normelor tehnice aprobate prin HG nr. 548/1999 având la bază inventarul bunurilor cuprinse în domeniul public al judeţului, actualizat şi întocmit de comisiile speciale constituite în acest sens, iar hotărârea Consiliului Local prin care s-a propus trecerea terenului în domeniul public a fost adusă la cunoştinţa publică prin afişare la sediul Primăriei municipiului Timişoara şi prin publicarea pe pagina de internet a Primăriei.
Recurentul M.A.I. susţine nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii, deoarece reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor respective şi nici a existenţei legăturii de cauzalitate între emiterea actului administrativ contestat şi presupusul drept în care a fost vătămată.
Însăşi instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu are decât un drept de administrare asupra imobilelor în cauză aşa încât Hotărârea de Guvern a fost adoptată cu respectarea legii, în baza hotărârii consiliului local care a propus trecerea bunurilor în domeniul public, hotărâre care nu a fost contestată de către societatea reclamantă şi prin natura ei nu este în măsură a vătăma vreun drept.
Intimata-reclamantă SC B.T. SA, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece este succesoarea în drepturi a SC M. SA Timişoara, înfiinţată în 1991, în baza art. 20 alin. (21) din Legea nr. 15/1990, terenurile şi construcţiile fostei unităţi economice de stat trecând în patrimoniul societăţii pe acţiuni, fiind proprietatea acesteia, astfel că şi terenurile şi construcţiile au intrat în patrimoniul noii societăţi pe acţiuni, ca proprietăţi extratabulare.
Arată intimata că în prezent sunt în faza de întocmire a documentaţiei prevăzute de HG nr. 834/1991 pentru intabularea dreptului de proprietate în evidenţele de carte funciară potrivit procedurii speciale stabilite de această hotărâre de guvern.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte le va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În speţă, societatea reclamantă SC B.T. SA Timişoara, a solicitat revocarea parţială a HG nr. 1016/2005, în sensul anulării poziţiilor din Anexa 2, pretinzând că este proprietara extratabulară a imobilelor trecute la poziţiile respective în calitate de succesoare în drepturi a societăţii comerciale pe acţiuni înfiinţată în 1991 SC M. SA Timişoara, de la care a preluat tot activul şi pasivul societăţii, urmare fuziunii prin absorbţie inclusiv imobilele în discuţie.
Solicitarea intimatei – reclamante este premergătoare obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, aceasta precizând că se află în faza de întocmire a documentaţiei prevăzute de HG nr. 834/1991, intabularea dreptului de proprietate în evidenţele de carte funciară fiind şi ea în curs de realizare.
Susţinerile reclamantei bazate pe un pretins drept de proprietate asupra imobilelor în discuţie, ce urmau a fi dovedite în cadrul procesului au îndreptăţit instanţa de fond să constate că aceasta are calitatea procesuală activă, acţiunea sa fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod corect respingându-se excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de Guvernul României şi Primarul Municipiului Timişoara.
Actele depuse de societatea reclamantă pentru atestarea dreptului de proprietate al acesteia, nu echivalează însă cu titlul de proprietate, pentru că, astfel cum se precizează şi în cererea de chemare în judecată, reclamanta – intimată are numai un drept de administrare asupra terenului respectiv, teren ce formează obiectul procedurii de atestare a dreptului de proprietate prevăzută de art. 1 alin. (1) din HG nr. 834/1991, fără a se fi clarificat regimul juridic al acestuia, acela de proprietate privată a reclamantei-intimate.
În extrasul de carte funciară eliberat de C.P.I. Timişoara la data de 5 octombrie 2005, aflat la dosar fond, în parte a II-a la „înscrieri privitoare la proprietate" este menţionat Statul Român în calitate de proprietar, SC B.T. SA având doar un drept de administrare operativă.
Aşadar HG nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea HG nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, care a inclus în domeniul public şi imobilele despre care intimata-reclamantă, pretinde că are drept de proprietate, a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care în art. 2 dispune ca „domeniul public este alcătuit şi din orice alte bunuri care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ teritoriale prin modurile prevăzute de lege".
Obiectul proprietăţii publice este determinat prin efectul legii, bunurile de uz public fiind cele care sunt destinate chiar prin natura lor de a fi folosite de toţi cei administraţi şi la care au acces toate persoanele, iar cele de interes public, fiind acele bunuri care au menirea de a fi folosite în cadrul unei activităţi care interesează pe toţi membrii societăţii.
Cum din probele administrate, rezultă astfel că statul deţine cu titlu valabil imobilele în litigiu, prin atestarea acestuia la domeniul public prin Hotărârea de Guvern atacată, nu se încalcă dispoziţiile Legii nr. 213/1998, astfel cum în mod greşit a considerat instanţa de fond.
Simplul drept de administrare operativă asupra imobilelor în litigiu în favoarea SC B.T. SA menţionat în extrasul de carte funciară Timişoara, nu-i conferă intimatei – reclamante dreptul de a solicita revocarea parţială a susmenţionatei Hotărâri de Guvern, hotărâre care de fapt este un act de delimitare al domeniului public al statului, judeţelor, comunelor şi oraşelor.
Prin natura sa actul de atestare a bunurilor aparţinând domeniului public nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, şi deci nu este de natură a vătăma vreun drept.
HG de atestare nu are efect constitutiv de drepturi, prin aceasta stabilindu-se doar regimul juridic diferenţiat cu privire la bunuri, neavând nici un efect asupra proprietăţii private a altor persoane.
Constatând deci, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţi, va modifica sentinţa şi va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, cu aplicarea şi a art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României, Municipiul Timişoara şi M.A.I., împotriva sentinţei civile nr. 153 din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC B.T. SA Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1113/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1127/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
