ICCJ. Decizia nr. 1168/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1168/2007
Dosar nr. 1033/2/2006
Şedinţa de la 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 ianuarie 2006, reclamantul M.S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., anularea Ordinului nr. 391 din 9 decembrie 2005 emis de pârât, reintegrarea sa în funcţia publică de conducere avută anterior, plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate şi recalculate, şi suspendarea executării ordinului atacat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că avea calitatea de şef serviciu cercetare în structura C.N.S.A.S. şi, prin ordinul contestat, s-a dispus ca, de la data de 12 decembrie 2005, să ocupe funcţia publică de execuţie „consilier clasa I gradul profesional principal treapta de salarizare 1" în cadrul direcţiei cercetare, cu drepturile salariale aferente acestei funcţii, fără să rezulte expres pierderea funcţiei de şef serviciu şi fără să existe vreun motiv pentru îndepărtarea din funcţie şi trecerea pe o funcţie de execuţie.
A mai susţinut reclamantul că această măsură nejustificată îl prejudiciază, având un venit lunar mai mic cu 30 %, în condiţiile în care, singurul argument în favoarea modificării situaţiei anterioare a fost schimbarea denumirii „Serviciului Cercetare" în „Direcţia Cercetare".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 786 din 30 martie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că eliberarea din funcţie a reclamantului s-a efectuat în mod neechivoc prin ordinul în discuţie şi s-a datorat modificării organigramei instituţiei şi inexistenţei postului în prezent, ceea ce nu echivalează cu demiterea/eliberarea din funcţie reglementate de Legea nr. 188/1999.
Instanţa de fond a mai menţionat că nu există nici o obligaţie legală de a menţine pe un post de conducere o persoană, al cărui post a fost desfiinţat şi că reclamantul nici nu putea fi trecut pe un alt post de conducere, decât în condiţiile concursului.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M.S.I.
Invocând în drept dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ., recurentul a subliniat că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece:
- în realitate postul reţinut de recurent nu a fost desfiinţat, lucru care se poate observa din compararea organigramei menţionate în considerentele sentinţei cu organigrama din luna octombrie 2005, care a fost ignorată de instanţă;
- nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 pentru modificarea raportului de serviciu, mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii, conform art. 75 alin. (1) lit. d) din acest act normativ, putându-se face numai cu acordul funcţionarului implicat;
- ordinul contestat de recurent nu este motivat nici în fapt, nici în drept.
Examinând cauza atât prin prisma aspectelor enunţate şi care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei recurate.
Sesizată cu cererea privind anularea Ordinului nr. 391 din 9 decembrie 2005 emis de C.N.S.A.S. şi reintegrarea reclamantului M.S.I. în funcţia publică de conducere deţinută până la momentul emiterii actului administrativ arătat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dat o corectă şi legală dezlegare litigiului.
Prin Ordinul contestat s-a stabilit că începând cu 12 decembrie 2005 recurentul-reclamant „ocupă funcţia publică de execuţie de consilier clasa I gradul profesional principal treapta de salarizare 1 din cadrul Direcţiei Cercetare".
În baza acestui act administrativ unilateral, implicit, recurentul-reclamant a pierdut funcţia de şef Serviciu Cercetare.
Contrar celor susţinute de recurent, din probatoriul administrat rezultă că Ordinul nr. 391/2005 a fost motivat atât în fapt cât şi în drept prin indicarea pct. nr. 1.3 din extrasul procesului verbal al şedinţei C.N.S.A.S. din 22 noiembrie 2005, când a fost votată o altă organigramă a acestei instituţii şi prin indicarea avizului din 6 decembrie 2005 a A.N.F.P.
Potrivit organigramei vizate la 22 noiembrie 2005 (dosar fond) Direcţia Cercetare (desprinsă din Direcţia Cercetare –Arhivă) nu mai cuprinde un serviciu de cercetare şi ne mai existând, deci, funcţia de conducere şef-serviciu cercetare, recurentul nu putea fi menţinut pe un post de conducere desfiinţat.
Este nerelevantă trimiterea făcută de recurent la o organigramă anterioară celei votate la 22 noiembrie 2005, aceasta din urmă constituind temeiul măsurii luate prin Ordinul nr. 391/2005.
În raport de această evidentă reorganizare a C.N.S.A.S. nu se poate pune în discuţie lipsa acordului recurentului pentru ocuparea unei funcţii publice de execuţie, nefiind incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 aşa cum sugerează recurentul.
Şi sub acest aspect, instanţa fondului a reţinut în mod corect că, în speţă, eliberarea din funcţia de conducere nu echivalează cu demiterea/eliberarea din funcţie în sensul dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
Susţinerile recurentului că noua Direcţie Cercetare este, în fond, vechiul Serviciu Cercetare, având aceleaşi atribuţii ca şi înainte de noua organigramă, nu pot constitui argumente legale pentru anularea actului administrativ în litigiu.
Fără a contesta pregătirea de excepţie a recurentului care este doctorand în Domeniul Ştiinţe Umaniste – Istorie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 pentru a admite acţiunea acestuia, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.S.I., împotriva sentinţei civile nr. 786 din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1127/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1173/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
