ICCJ. Decizia nr. 1713/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1713/2007
Dosar nr. 8603/2/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta E.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16111/348 din 31 iulie 2006 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 18 februarie 1942, după strămutarea părinţilor săi urmare a Tratatului semnat la Craiova în anul 1940, astfel încât pârâta în mod greşit a respins cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 18972000.
Prin sentinţa civilă nr. 2674 din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea reclamantei a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată instanţa a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 18 februarie 1942-6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit probatoriului administrat, reclamanta s-a născut la data de 18 februarie 1942 în localitatea Râmnic, raionul Istria, România, ulterior strămutării părinţilor săi din Satul Regina Măria, Judeţul Caliacra, astfel încât aceasta a avut de suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii ca şi familia sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.P.M.B., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. şi de art. 3041 din acelaşi act normativ, opinând că reclamanta s-a născut, pe teritoriul României, după trecerea unui interval de un an şi 5 luni de la semnarea Tratatului de la Craiova, astfel încât aceasta nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. l din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă, date fiind condiţiile vitrege în care aceste persoane s-au născut.
Totodată, din interpretarea actului normativ aplicabil, rezultă că legiuitorul a avut în vedere cetăţenii români aflaţi pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate sub administraţia românească, care au avut de suferit persecuţii etnice.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă actele de stare civilă depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva sentinţei civile nr. 2674 din 1 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 17/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1717/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
