ICCJ. Decizia nr. 1180/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1180/2007
Dosar nr. 8446/1/2006
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul I.G.T. a chemat în judecată pe pârâţii I.G.P.R. şi I.P.J.B., solicitând anularea Dispoziţiei nr. 4218 din 8 iulie 2005, prin care a fost sancţionat cu mustrare scrisă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziţia atacată a fost sancţionat cu „mustrare scrisă", sancţiune pe care a contestat-o la M.A.I., care, prin adresa nr. 3265 din 15 august 2005, i-a adus la cunoştinţă faptul că a fost respinsă contestaţia, cu consecinţa menţinerii sancţiunii dispuse.
A mai arătat reclamantul că, în urma controlului efectuat la data de 10 iunie 2005 de Corpul de control al Ministerului, a fost acuzat de „dezinteres, superficialitate şi formalism în activitatea profesională", dar acest fapt nu corespunde realităţii. În acest sens, a afirmat că anterior a desfăşurat o activitate bună, a fost apreciat şi a fost trecut în corpul ofiţerilor, a fost premiat anual, a fost numit „tutore profesional" şi a îndrumat activitatea de formare a subinspectorului P.A., dar i s-a imputat faptul că în planul de acţiune din data de 10 ianuarie 2005, ar fi trecut rezultatul acţiunii din data de 18 ianuarie 2005, ceea ce denotă caracterul fictiv al planului.
Prin sentinţa civilă nr. 9/CA/2006 din 12 ianuarie 2006, Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Prin sentinţa civilă nr. 73/ CA din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de I.G.T. şi a dispus anularea Dispoziţiei nr. 4218 din 8 iulie 2005 emisă de I.G.P.R. în ce-l priveşte pe reclamant.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Dispoziţia nr. 4218 din 8 iulie 2005 reclamantul a fost sancţionat cu „mustrare scrisă" în temeiul art. 57 lit. b) teza întâi, art. 58 lit. a) şi art. 59 - 61 din Legea nr. 360/2002, privind statutul poliţistului, reţinându-se în sarcina sa abaterea disciplinară constând în „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu", ca urmare a constatării dezinteresului, superficialităţii şi formalismului manifestate în activitatea profesională.
Curtea de apel a apreciat că, raportat la prevederile art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, cele reţinute în sarcina reclamantului nu pot fi considerate abateri disciplinare decât dacă se raportează la una sau mai multe fapte comisive sau omisive concrete, fapte care să fi avut loc la o anumită dată şi să fi avut anumite consecinţe concrete. În acest sens, instanţa a considerat că folosirea unor termeni abstracţi, precum „neglijenţă" sau „dezinteres", fără existenţa unei legături cu anumite fapte, nu poate conduce la concluzia că fapta există şi, prin urmare, sancţiunea aplicată nu are nici un temei de fapt. A mai reţinut instanţa că simpla copiere a textului de lege cu aplicarea unei sancţiuni prevăzute într-un articol al aceleiaşi legi dovedeşte formalism şi netemeinicie în privinţa sancţiunii aplicate.
Împotriva sentinţei civile nr. 73/ CA din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs I.P.J.B., invocând, în drept, prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a invocat, în primul rând, lipsa calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că sancţiunea disciplinară a fost aplicată de către Corpul de control al M.A.I.
Cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la fondul cauzei, constă în interpretarea eronată pe care instanţa de fond a făcut-o, în opinia recurentului, cu privire la valoarea juridică a actelor de control şi la aplicarea prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/ 2002 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 400/2004.
Astfel, recurentul-pârât a arătat că în baza art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, ofiţerul a fost sancţionat pentru „neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu", constatarea organelor de control caracterizându-i global întreaga activitate, în condiţiile în care era imposibil să fie detaliate în dispoziţia de sancţionare toate elementele identificate în activitatea de control.
Recurentul-pârât a mai arătat că premiile şi calificativele obţinute de intimatul-reclamant în anii precedenţi nu au relevanţă în cauză, pentru că în activitatea unei persoane pot apărea atât reuşite, cât şi deficienţe generate de rutină sau dezinteres.
În consecinţă, recurentul-pârât a arătat că sancţiunea a fost aplicată în mod temeinic şi legal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 10 octombrie 2006, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că instanţa de fond a constatat în mod corect nelegalitatea dispoziţiei prin care a fost sancţionat disciplinar fără a fi fost indicate abateri concrete, în condiţiile legii.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Este adevărat că autoritatea emitentă a dispoziţiei nr. 4218 din 8 iulie 2005, prin care intimatul-reclamant a fost sancţionat disciplinar cu mustrare scrisă, este I.G.P.R., iar nu recurentul-pârât I.P.J.B.
Acesta din urmă constituie însă structura teritorială în cadrul căreia intimatul-reclamant îşi desfăşoară activitatea, cu care se află în raporturi de serviciu directe şi care este chemată să pună în aplicare actul de sancţionare, astfel încât este titular de drepturi şi obligaţii în raportul juridic dedus judecăţii.
Nici motivul de recurs referitor la legalitatea aplicării sancţiunii nu este întemeiat, întrucât instanţa de fond a reţinut în mod corect neîndeplinirea condiţiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 pentru angajarea răspunderii disciplinare a poliţistului.
În cuprinsul dispoziţiei de sancţionare nu sunt descrise şi individualizate faptele imputate intimatului-reclamant, pentru a se putea verifica încadrarea lor în conţinutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b) teza I din Legea nr. 360/2002 „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu".
În plus, Curtea constată că din actele care au stat la baza aplicării sancţiunii nu rezultă că autoritatea emitentă a respectat obligaţia impusă de art. 59 alin. (5) din Legea nr. 360/2002, constând în ascultarea celui în cauză şi consemnarea susţinerilor sale, în timpul cercetării prealabile.
Singurul act de cercetare prealabilă depus la dosar a fost un extras din registrul unic de control din data de 10 iunie 2005, înaintat instanţei de fond cu adresa nr. 145294 din 14 martie 2006 a I.P.J.B. – P.M.M.
Totodată, Curtea constată nu pot fi reţinute susţinerile recurentului-pârât, în sensul că premiile şi calificativele obţinute de poliţist în anii anteriori nu ar avea relevanţă în cauză, de vreme ce art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 prevede expres că: „la stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acestora, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise".
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.P.J.B., împotriva sentinţei civile nr. 73/ CA din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1173/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1184/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
