ICCJ. Decizia nr. 1295/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1295/2007
Dosar nr. 3752/33/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul Judeţul Cluj, prin preşedintele C.J., a chemat în judecată municipiul Cluj Napoca, C.L. al municipiului Cluj Napoca şi Primarul municipiului Cluj Napoca, solicitând Instanţei anularea parţială a Hotărârii nr. 133 din 14 martie 2005 adoptată de C.L. al municipiului Cluj Napoca privind însuşirea inventarului bunurilor din domeniul public al municipiului Cluj Napoca, în ceea ce priveşte imobilul situat în Cluj Napoca.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin hotărârea contestată a fost însuşit inventarul bunurilor din domeniul public al municipiului Cluj Napoca, potrivit HG nr. 548/1999 fiind cuprinse în anexa acestei hotărâri şi bunuri imobile din domeniul public al judeţului Cluj, bunuri al căror regim a fost reglementat prin HG nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Cluj, al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Cluj, cu excepţia municipiului Cluj Napoca.
La primul termen de judecată, tribunalul, din oficiu, a invocat excepţia de nelegalitate a HG nr. 969/2002 având în vedere includerea în anexa nr. 1 a imobilul situat în Cluj Napoca, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reţinând că soluţionarea cauzei cu care a fost investit depinde de soluţionarea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 969/ 2002, Tribunalul a dispus sesizarea Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării excepţiei.
Cauza a format obiectul Dosarului nr. 3752/33/2006 pe rolul acestei Instanţe.
La data de 22 septembrie 2006 a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, M.A.I. care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate invocate, ca inadmisibilă întrucât actul administrativ contestat a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 401 din 11 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de M.A.I. şi pe cale de consecinţă şi excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a HG nr. 969/ 2002 invocată de acest intervenient.
A admis cererea privind nelegalitatea HG nr. 969/2002 în ceea ce priveşte includerea în anexa nr. 1 la poziţiile 1, 2, 3 şi 4 a clădirii administrative, a garajului auto, a gardului de beton şi a rampei de spălare auto.
Pentru a hotărî astfel, prima Instanţă a reţinut următoarele:
Cu privire la admisibilitatea cererii de intervenţie formulată de M.A.I., a constatat că o astfel de cerere nu poate fi primită întrucât M.A.I. nu are calitate procesuală în Dosarul de fond nr. 8045/2005 al Tribunalului Cluj şi nici nu este autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 969/2002 a fost respinsă pe considerentul că această excepţie a fost invocată de o persoană fără calitate procesuală.
S-au constatat nelegale dispoziţiile cuprinse în anexa nr. 1, poziţia 1, 2, 3 şi 4 din HG nr. 969/2002 reţinându-se că imobilele situate în Cluj Napoca fac parte de drept din domeniul public al municipiului Cluj Napoca, iar includerea acestora în inventarul bunurilor aparţinând judeţului Cluj s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor pct. III/ 5 din anexa Legii nr. 213/1998 potrivit cărora bunurile din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, includ şi terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea C.L. şi Primăria.
Împotriva soluţiei Instanţei de Fond au formulat recursuri M.A.I., Guvernul României şi Judeţul Cluj.
În recursul formulat, intervenientul M.A.I. a invocat prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că cererea de intervenţie pe care a formulat-o în interesul Guvernului României a fost respinsă în mod greşit ca fiind inadmisibilă şi, de asemenea, excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate a fost respinsă în mod greşit.
În recursurile lor, Guvernul României şi Judeţul Cluj au susţinut că excepţia de nelegalitate a HG nr. 969/2002 este inadmisibilă în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004 şi cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 1052/2006) şi Curţii Constituţionale (Decizia nr. 377/2006), normele procedurale ale legii contenciosului administrativ neaplicându-se actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a legii.
C.L. Cluj Napoca, municipiul Cluj Napoca şi Primarul acestui municipiu, au depus întâmpinări prin care au cerut respingerea recursurilor şi au susţinut că soluţia recurată este legală şi temeinică.
Recursurile sunt întemeiate.
Este necontestat că excepţia de nelegalitate a vizat dispoziţiile pct. 1, 2, 3 şi 4 din anexa 1 la HG nr. 969/2002 care este un act administrativ cu caracter individual, fiind adoptată de Guvernul României pentru atestarea domeniului public al judeţului Cluj şi al celorlalte unităţi administrative din acest judeţ, între care şi municipiul Cluj Napoca.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, potrivit procedurii speciale reglementate de această lege.
Deci, prin aceste prevederi legale a fost instituită o nouă procedură privind excepţia de nelegalitate, derogându-se astfel de la reglementarea cadru a art. 17 C. proc. civ., potrivit căreia cererile accesorii şi incidentale sunt în competenţa Instanţei sesizate cu judecarea cererii principale.
Având în vedere principiul general consacrat prin art. 1 C. civ. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, neavând putere retroactivă, procedura specială privind soluţionarea excepţiei de nelegalitate reglementată prin Legea nr. 554/2004 este aplicabilă numai actelor administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a acestei legi.
Deci, în cazul actelor administrative anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate se soluţionează potrivit procedurii anterioare şi reglementărilor de la art. 17 C. proc. civ., potrivit căreia cererile accesorii şi incidentale sunt în competenţa Instanţei sesizate cu judecarea cererii principale.
Astfel, având în vedere considerentele de mai sus, excepţia de nelegalitate care vizează HG nr. 969/2002 este inadmisibilă în procedura specială reglementată de Legea nr. 554/2004.
De altfel, în acest sens, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a pronunţat în mod constant prin Decizii precum: nr. 548 din 15 februarie 2006, nr. 567 şi nr. 568 din 21 februarie 2006, nr. 1304 din 13 aprilie2006, nr. 1052/2006, ş.a.
În ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie formulată de M.A.I., rezultă că Instanţa a dat o soluţie greşită.
Astfel, având în vedere că acest minister a avut iniţiativa promovării actului administrativ atacat şi, oricum, are obligaţii privind punerea în executare a acestuia, acest organ al administraţiei guvernamentale este obligat, chiar potrivit art. 2 pct. 5 din HG nr. 157/2005 ca, împreună cu Secretariatul General al Guvernului, să asigure reprezentarea Guvernului României în faţa Instanţelor judecătoreşti.
În concluzie, în raport cu considerentele de mai sus, recursurile vor fi admise, sentinţa atacată va fi casată şi se va respinge excepţia de nelegalitate a poziţiilor nr. 1, 2, 3 şi 4 din anexa 1 la HG nr. 969/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.A.I., Guvernul României şi Judeţul Cluj reprezentat prin Preşedinte M.N., împotriva sentinţei civile nr. 401 din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge excepţia de nelegalitate a anexei 1 poziţiile 1, 2, 3 şi 4 din HG nr. 969/2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1171/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1304/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
