ICCJ. Decizia nr. 1304/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1304/2007
Dosar nr. 11709/1/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ la Curtea de Apel Timişoara, reclamanta SC I.P. SA a chemat în judecată A.N.A.F., D.G.A.M.C. şi D.G.F.P.A. solicitând anularea parţială a Deciziei nr. 38 din 31 martie 2006, în sensul înlăturării dispoziţiei în conformitate cu care serviciul evidenţă analitică pe plătitoare din cadrul D.G.A.M.C. urmează să procedeze la emiterea unei noi decizii.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin deciziile referitoare la obligaţiile de plată aferente obligaţiilor fiscale din anul precedent nr. 2 din 30 septembrie 2005, D.G.F.P.A. a stabilit în mod nelegal în sarcina societăţii obligaţia la plata sumei totodată de 73531 RON reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente accizei încasate din vânzarea de alcool şi băuturi alcoolice şi aferente taxei pe valoarea adăugată, motiv pentru care acestea au fost atacate pe calea contestaţiei.
Deşi D.G.A.M.C. prin Decizia nr. 38 din 31 martie 2006 a procedat corect în a desfiinţa actele contestate, considerentele pentru care a procedat astfel sunt netemeinice. De asemenea în baza acestor considerente, organul de soluţionare a contestaţiei a dispus în mod nelegal emiterea unei noi decizii de către Serviciu evidenţă analitică de plătitori din cadrul D.G.A.M.C. referitoare la obligaţiile de plată accesorii stabilite în sarcina sa.
Au formulat întâmpinare pârâtele D.G.A.M.C. şi D.G.F.P.A. ambele invocând excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Timişoara în judecarea cauzei, motivând că valoarea litigiului este sub 5 miliarde lei arătând competenţa Tribunalului şi că D.G.A.M.C. nu este un organ central, susţineri bazate în drept pe dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Totodată, D.G.F.P.A. a considerat că nu are calitate procesuală pasivă pentru că actul atacat aparţine D.G.A.M.C.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 176/ PI din 23 mai 2006 a respins excepţia calităţii procesuale pasive a D.G.F.P.A. şi a necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara.
A respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel prima Instanţă a reţinut următoarele.
A considerat că este competentă să soluţioneze cauza întrucât emitenta actului administrativ atacat respectiv Decizia nr. 38 din 31 martie 2006 este D.G.A.M.C., autoritate publică centrală, ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la competenţa Curţii de Apel.
Calitatea procesuală pasivă a D.G.F.P.A. este dată de calitatea sa de emitentă a actului administrativ atacat care a format iniţial obiectul contestaţiei în procedura administrativă prealabilă şi implicit a atacării la Instanţa de contencios administrativ.
Pe fond prima Instanţă a reţinut că reclamanta nu justifică un interes în promovarea cererii, scopul său fiind atins, iar după emiterea unei noi decizii cum a stabilit autoritatea de control, se deschide reclamantei posibilitatea atacării în Instanţă a actelor administrative astfel adoptate potrivit art. 188 C. proc. civ. şi a art. 6 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs societatea comercială reclamantă care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că Instanţa de Fond a aplicat în mod greşit prevederile art. 2 alin. (1) lit. l) şi o) din Legea nr. 554/2004, apreciind în mod nelegal că acţiunea ar fi lipsită de interes, aspect care nici nu a fost dezbătut cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că societatea comercială recurenta a contestat Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 2 din 30 septembrie 2005 emisă de D.G.F.P.A., iar A.N.A.F. prin Decizia nr. 38 din 31 martie 2006, admiţând contestaţia a desfiinţat Decizia contestată pentru suma totală de 73.531 RON reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente accizei încasate din vânzare de alcool şi băuturi alcoolice şi aferente TVA, urmând să se procedeze la emiterea unei noi decizii, iar organul fiscal să aibă în vedere considerentele acestei decizii, prevederile legale incidente în cauză şi susţinerile societăţii comerciale.
Instanţa de Fond a constatat în mod corect, că organul fiscal competent a admis contestaţia societăţii comerciale, iar actul administrativ fiscal contestat a fost desfiinţat, astfel că vătămarea produsă fusese înlăturată, reclamanta nejustificând un drept sau un interes legitim vătămat.
În ceea ce priveşte faptul că ulterior va fi emis un nou act administrativ fiscal, Instanţa de Fond a motivat în mod judicios că, în măsura în care acesta va produce o vătămare unui drept sau interes legitim, societatea comercială va avea la dispoziţie o nouă cale de atac administrativă şi la Instanţa de contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 175 şi următoarele C. proCod Fiscal şi prevederilor Legii nr. 554/2004.
Deci, în raport cu actul administrativ fiscal vătămător contestat de către societatea comercială recurentă, şi care a fost desfiinţat, prevederile Legii nr. 554/2004 nu mai sunt aplicabile, din moment ce aşa cum rezultă din art. 1 alin. (1) din această lege, numai o persoană vătămată printr-un act administrativ se poate adresa Instanţei pentru anularea actului şi, respectiv, repararea pagubei.
Or, în cauză, actul administrativ fiscal a fost desfiinţat şi nu produsese nici o vătămare în patrimoniul societăţii comerciale, iar faptul că, ulterior, acesta ar putea fi vătămat printr-un alt act administrativ fiscal, nu constituie temei care să justifice acţiunea de faţă.
Astfel fiind, soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.P. SA Arad împotriva sentinţei civile nr. 176/ PI din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1295/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1327/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
