ICCJ. Decizia nr. 1289/2007. Contencios. Perimare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1289/2007
Dosar nr. 13908/2/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1515 din 4 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimat recursul declarat de pârâta SC R. SA (societate în faliment), împotriva sentinţei civile nr. 1406 din 29 martie2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii D.A., C.L., R.G. şi Curtea de Conturi a României.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că din verificarea actelor dosarului, rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 12 septembrie 2005, de când cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, iar de la această dată, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina părţilor.
A concluzionat Curtea de Apel Bucureşti, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.248 C. proc. civ. şi a constatat, din oficiu, perimarea recursului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta SC R. SA, reprezentată de lichidator judiciar SC P.C. SRL, susţinând în esenţă că, în mod nelegal s-a constatat perimat recursul declarat împotriva sentinţei nr. 1406 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., cauza fiind suspendată de drept, în baza Legii nr. 64/1995, şi nu din culpa părţilor, pentru lipsa nejustificată, cum greşit a reţinut instanţa.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata R.G. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului formulat, cu motivarea că Decizia prin care s-a constat perimarea, fiind pronunţată de o instanţă de recurs, are caracter irevocabil şi, prin urmare, nu mai poate fi supusă căii de atac a recursului.
Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la dispoziţiile aplicabile în materie, Înalta Curte constată că recursul ester admisibil şi fondat, pentru următoarele considerente:
1. Privitor la excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata R.G., aceasta este neîntemeiată, faţă de dispoziţiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că: „hotărârea care constată perimarea, este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare", coroborate cu cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., prin care se stabileşte că „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel recurs, revizuire şi orice altă formă de reformare sau de revocare, se perimă de drept." Cum prin aceste norme juridice, legiuitorul nu distinge între instanţele care pronunţă perimarea şi nici între etapele procesuale în care se pronunţă hotărârea (fond, apel, recurs sau căi extraordinare de atac), rezultă că întotdeauna hotărârea care constată perimarea, poate fi atacată cu recurs. Logica acestei interpretări, constă şi în aceea că prin hotărârea de constatare a perimării, chiar pronunţată în recurs, nu se analizează legalitatea sentinţei atacate, cu consecinţa soluţionării irevocabile a fondului cauzei, neavând nici forţa juridică a autorităţii de lucru judecat şi prin urmare, nici caracter irevocabil, astfel cum aceasta este definit prin dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Pentru aceste motive excepţia inadmisibilităţii recursului formulat este neîntemeiată şi Înalta Curte o respinge ca atare.
2. În ceea ce priveşte soluţia de constatare a perimării, se constată din verificarea lucrărilor dosarului că este greşită. Astfel, prin încheierea din 26 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat judecarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995, constatând că prin actele de depuse la dosar, recurenta a făcut dovada deschiderii procedurii falimentului asupra societăţii.
La termenul din 26 septembrie 2005, astfel cum este consemnat în încheierea de şedinţă, s-a prezentat intimata R.G., astfel încât nu se putea suspenda judecarea cauzei, pentru lipsa nejustificată a părţilor, cum eronat a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, prin hotărârea de constatare a perimării.
Prin urmare, suspendarea care a operat în cauză, a fost una de drept, în conformitate cu art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care dăinuie cât timp există motivul pentru care s-a dispus această măsură, în tot acest timp, cursul perimării fiind suspendat în conformitate cu dispoziţiile art. 250 alin. (1) C. proc. civ. Cum, în aceste condiţii, nu rezultă culpa părţii în rămânerea în nelucrare a pricinii mai mult de 1 an, procedura falimentului nefiind încheiată încă, nu se poate constata îndeplinirea cerinţelor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., necesare pentru constatarea perimării recursului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, sentinţa atacată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile speţei, urmând a admite recursul, a casa Decizia atacată şi a respinge sesizarea privind perimarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 1406/2004 a Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC R. SA Bucureşti, reprezentat de lichidator judiciar SC P.C. SRL, împotriva deciziei civile nr. 1515 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia atacată şi respinge sesizarea privind perimarea recursului declarat de SC R. SA Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1406 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1286/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1298/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
