ICCJ. Decizia nr. 1298/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1298/2007
Dosar nr. 34461/2/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 octombrie 2005, reclamanta F.E.N. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând anularea Ordinului nr. 4925 din 8 septembrie 2005, emis de ministrul educaţiei şi cercetării, prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar.
De asemenea, a solicitat suspendarea executării actului contestat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii arată că ilegal şi abuziv, cu încălcarea Constituţiei, Codului muncii, legii sindicatelor şi contractului colectiv de muncă, s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, fără ca în prealabil să se poarte dialog cu partenerii sociali, dialog ce avea caracter permanent şi obligatoriu în baza Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei de Dialog Social din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Mai arată că reprezentanţii săi nu au fost invitaţi la discuţii privitoare la acest regulament, cu toate că a făcut nenumărate solicitări în sensul respectiv şi că în şedinţa de dialog social din 7 septembrie 2005 a cerut ca problema regulamentului să fie discutată într-o şedinţă viitoare, totuşi a doua zi s-a adoptat regulamentul.
Referitor la suspendarea executării ordinului contestat, menţionează că este un act ilegal, emis cu încălcarea clauzei prevăzută la art. 4 alin. (2) din contractul colectiv de muncă şi conţine dispoziţii contrare actelor normative şi metodologiilor corespunzătoare aflate în vigoare, încălcând şi dreptul la exerciţiul sindical şi la liberă asociere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 144 din 24 ianuarie 2006, a respins acţiunea, ca neîntemeiată şi ca rămasă fără obiect, cererea privind suspendarea executării actului administrativ contestat.
Instanţa reţine că pârâtul a solicitat reclamantei şi celorlalte federaţii sindicale din învăţământ, încă din luna aprilie 2005, să comunice propunerile de modificare a regulamentului şi pentru că nu s-a răspuns solicitării, la 30 august 2005 a revenit cu adrese, faxuri etc., fără ca reclamanta să răspundă, iar cererea reclamantei, de includere pe ordinea de zi a Comisiei de Dialog Social a discutării regulamentului, nu a putut fi rezolvată favorabil şi din cauza urgentării adoptării acestuia pentru că trebuia să înceapă anul şcolar.
Reţine şi că, deşi nu s-a discutat în cadrul Comisiei de Dialog Social, proiectul regulamentului, este de necontestat că pârâtul a solicitat sindicatelor propuneri cu privire la regulament, însă reclamanta nu a răspuns solicitării, deşi celelalte federaţii sindicale au transmis propunerile lor.
Reţine şi că activitatea comisiilor de dialog social are caracter consultativ şi, ca atare, nu era obligatorie aprobarea prealabilă de către Comisia de Dialog Social a actelor normative ce urmau să se adopte.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
Consideră că instanţa a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, a încălcat flagrant dispoziţiile privitoare la procedura de adoptare şi de emitere a actelor administrative cu caracter normativ, nu a ţinut seama de temeiurile juridice pe care le-a invocat reclamanta şi nici de înscrisurile doveditoare depuse de aceasta, a utilizat argumente care exced sfera judecătorească, iar sentinţa conţine afirmaţii contradictorii sau date neconforme cu realitate.
Menţionează că exista obligativitatea pentru pârât de a consulta partenerii sociali în cadrul Comisiei de Dialog Social, o consultare efectivă, reală şi cu finalitate, care nu trebuia să se limiteze la corespondenţa prin e-mail/fax, şi că, în ce priveşte caracterul consultativ, acesta se referă la neobligativitatea pentru pârât la însuşirea opiniilor federaţiilor sindicale.
Susţine că se impunea ca regulamentul să fie supus dezbaterii Comisiei de Dialog Social, iar trimiterea solicitării de transmitere pentru a doua zi a sugestiilor şi propunerilor sale nu poate echivala şi nici nu poate substitui procedura ce trebuia urmată în cadrul Comisiei de Dialog Social.
Arată că instanţa a reţinut greşit că pârâtul a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de consultare, iar în sentinţă se fac afirmaţii incalificabile referitoare la neobligativitatea consultării sindicatelor înainte de adoptarea unui act normativ sau la necesitatea emiterii regulamentului datorită iminenţei unui moment.
Mai arată că instanţa nu a ţinut cont de înscrisurile pe care le-a depus la dosar, din care rezultă reaua voinţă a pârâtului în emiterea ordinului, că a făcut aprecieri neadevărate privitoare la faptul că n-ar fi răspuns la adresele acestuia, complicându-se în ignorarea şi necercetarea noţiunilor privind parteneriatul social şi protecţie socială a angajaţilor şi nici nu s-a lămurit asupra noţiunii de consultare şi asupra modalităţii de elaborare a actelor emise de pârât.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece a emis ordinul după primirea propunerilor venite din partea federaţiilor sindicale de modificare a proiectului de regulament, propuneri ce au fost avute în vedere la adoptarea formei finale a acestuia.
Susţine că a consultat federaţiile sindicale şi în cazul elaborării regulamentului, respectând prevederile legale în vigoare referitoare la elaborarea şi emiterea actelor normative şi că nici o dispoziţie legală nu stipulează obligativitatea aprobării în cadrul Comisiei de Dialog Social, înainte de adoptare, a unor acte normative.
Analizând motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă, în raport cu materialul probator administrat şi cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Ordinul nr. 4925 din 8 septembrie 2005, emis de ministrul educaţiei şi cercetării, s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, act contestat în cauza de faţă de către recurenta-reclamantă în principal, pentru că anterior emiterii lui nu a fost consultată.
Recurenta susţine că intimatul avea obligaţia să o consulte, înainte de a se emite ordinul pentru aprobarea regulamentului, ceea ce consideră că acesta nu a făcut, simpla corespondenţă făcută prin email sau fax nereprezentând o consultare efectivă, reală, cu finalitate.
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de Dialog Social şi Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învăţământ, invocate de recurentă, prevăd consultarea federaţiilor sindicale din învăţământ asupra iniţiativelor legislative sau de altă natură cu privire la învăţământ, iar din materialul probator aflat la dosar rezultă că intimatul a respectat aceste prevederi înainte de emiterea ordinului contestat şi în ce o priveşte pe recurentă.
Astfel, din adresa nr. 29377 din 11 aprilie 2005, emisă de Cabinetul Secretarului de Stat P.P., rezultă transmiterea proiectului Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar către recurentă, cu solicitarea de a se comunica eventualele propuneri de modificare a acestuia.
De asemenea, prin adresa nr. 1948 din 15 aprilie 2005 a intimatului către recurent se solicită propuneri de modificări la acelaşi regulament.
Faptul că solicitările s-au făcut prin fax sau prin email, este irelevant, din moment ce recurenta nu contestă că le-a primit şi a avut cunoştinţă de conţinutul proiectului de regulament.
Prin comunicarea proiectului regulamentului şi solicitarea de a se face eventuale propuneri de modificare a acestuia, intimatul şi-a îndeplinit obligaţia legală de consultare a recurentului înainte de emiterea actului respectiv, care s-a produs abia la 8 septembrie 2005, iar în perioada de aproape 4 luni scursă între solicitare şi emiterea ordinului, recurenta avea suficient timp pentru a-şi formula propriile observaţii cu privire la conţinutul regulamentului.
Faptul că nu s-a discutat regulamentul în cadrul Comisiei de Dialog Social, nu este de natură să ducă la concluzia că nu a avut loc o consultare a federaţiilor sindicale din învăţământul preuniversitar, ţinându-se cont că o astfel de consultare s-a realizat printr-o altă modalitate, iar recurenta este cea care nu a depus diligenţele necesare pentru a comunica în timp util obiecţiunile sale cu privire la conţinutul regulamentului.
Cum corect a reţinut instanţa de fond, nu există nici o dispoziţie legală care să prevadă obligativitatea aprobării proiectelor de acte normative de către Comisia de Dialog Social, înainte de adoptarea acestora, ci numai consultarea partenerilor sociali, consultare care s-a şi realizat.
Instanţa de fond a motivat sentinţa în raport cu motivele invocate de reclamantă prin cererea introductivă, motive care priveau emiterea ordinului fără o prealabilă consultare a federaţiilor sindicale din învăţământ în cadrul Comisiei de Dialog Social, dar a avut în vedere şi înscrisurile depuse la dosar, printre care şi cele referitoare la procedura consultării partenerilor sociali şi la modul în care s-a realizat această procedură.
Nu se constată că în sentinţă s-au făcut afirmaţii contradictorii sau neconforme cu realitatea ori că s-au utilizat argumente care exced sfera judecătorească, cum nereal susţine recurenta, instanţa de fond argumentând clar, prin analizarea unor înscrisuri semnificative pentru care considerente nu se impune, admiterea acţiunii.
Astfel fiind, reţinându-se că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.E.N. împotriva sentinţei civile nr. 144 din24 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1289/2007. Contencios. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1331/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
